Un 0-0 care n-a fost nul

Cetăţeanul român european Costel Pantilimon a dat de lucru guvernului britanic Guvernul britanic va trebui să urmărească atent reluarea unui 0-0 plin de dileme etice și legale. Sunderland a luat ostatic grupul Costa, Hazard, Oscar, Fabregas, Drogba, l-a tăvălit pe […]

Cetăţeanul român european Costel Pantilimon a dat de lucru guvernului britanic

Guvernul britanic va trebui să urmărească atent reluarea unui 0-0 plin de dileme etice și legale. Sunderland a luat ostatic grupul Costa, Hazard, Oscar, Fabregas, Drogba, l-a tăvălit pe Stadium Of  Light și a demonstrat ceva greu de crezut: poți stîrpi Chelsea chiar dacă ai 7 englezi în echipă, față de 2 la adversar. Pînă aici, e de crezut că Sunderland a repus pe picioare onoarea fotbalului englez. Într-adevăr, 40.000 de oameni au văzut cum anume poate slei o echipă care joacă fotbal agrar englez o supercombinată de stil european divers. Dar povestea e mai complicată și aici apar probleme pentru onor biet Guvern britanic.

Marea demonstrație de voință și ardoare englezească a pornit de pe linia porții, de la cetățeanul european român Costel Pantilimon. Ce facem, în aceste condiții, cu Pantilimon? Îl facem excepție de la valul de interdicții și restricții anunțat de onor prim-ministrul Cameron? E Pantilimon un exemplu rar de român bun? Sau va trebui și el să se supună planului care spune că românii trebuie să renunțe la drepturile de cetățeni europeni pe teritoriul britanic? Pantilimon a făcut ce face clasa muncitoare engleză ori de cîte ori își pune chiloți, tricou și crampoane: a jucat cu spatele la zid, a dat în minge cu tot ce a apucat și a murit cu adversarul fițos de gît. E Pantilimon mai puțin englez decît faptele lui?

Probabil că Guvernul britanic va răspunde după ce va studia reluările. Dacă Pantilimon e nevinovat, atunci la fel trebuie să fie și nenumărații români care dau la rindea, pun cărămizi, spală rufe, conduc autobuze și predau fizică, engleză sau chimie de la un cap la altul al Marii Britanii.

Sunderland a arătat ca fotbalul englez circa 1950 și bine a făcut. Chelsea a primit o lecție în plină figură și a aflat cu această ocazie că există echipe umile care te domină pentru că sînt oneste și aleargă de îi ies ochii din cap lui Mourinho. E de spus încă o dată: Sunderland – Chelsea e a nu știu cîta dovadă că Premier League e cel mai puternic și spectaculos campionat din lume. Campionatul în care nici un meci nu e dinainte cîștigat și nici o vedetă nu poate dormi liniștită cu o noapte înainte de deplasarea în orașe ruginite în care n-a mai mișcat nimic de la decapitarea cutărui  nobil pe la 1500 și puțin.

Sunderland-Chelsea și atîtea alte cotonogiri de mituri sînt frecvente în Anglia, cum numai ceața. Noutatea e că importurile se dizolvă în peisaj. Mai clar, străinii obișnuiți cu greul, românii, bulgarii, polonezii și alte neamuri ale Estului, fac treabă așa cum se făcea odată în Anglia și nu strică nici o rînduială. Asta nu înțelege onor Guvern. Căci, în acest caz, 0-0 n-a fost un rezultat nul.