Huligani raţionali

Referendumul pentru independenţa Scoţiei trece prin fotbal şi prin galeriile marilor cluburi

Amicalul Scoţia-Anglia ar trebui amînat. Va fi greu de jucat fotbal între tribune care joacă politică. Pe 18 noiembrie, se vor împlini exact două luni de la referendumul […]

Referendumul pentru independenţa Scoţiei trece prin fotbal şi prin galeriile marilor cluburi

Amicalul Scoţia-Anglia ar trebui amînat. Va fi greu de jucat fotbal între tribune care joacă politică. Pe 18 noiembrie, se vor împlini exact două luni de la referendumul care decide astăzi soarta Marii Britanii şi meciul s-ar putea termina cu ceva complet diferit de fotbal. Dacă Scoţia va rămîne în Marea Britanie, rezultatul ar putea fi dat într-o măsură destul de consistentă de opţiunile marilor cluburi şi de şantierele pe care lucrează o mulţime de fani. Şantierele navale de pe Clyde, fabricile din Glasgow şi industriile din Aberdeen dau tribunele, iar tribunele dictează  afilierea politică.

Clasa muncitoare a decis deja că nu va fi atît de nătîngă încît să voteze pentru despărţirea de Londra, locul din care vin toate marile contracte. Galeriile au însă o problemă: apartenenţa la Old Firm.

Aşa se cheamă duetul Celtic-Rangers care împarte oraşul din 1888 încoace. E greu de închipuit o adversitate mai complexă. Rangers sînt mai britanici decît englezii. În vestiarele de pe Ibrox Park, portretul Reginei e obligatoriu. În tribune se cîntă Rule Britannia şi se flutură Union Jack. Frăţia cu protestanţii din Irlanda de Nord e afişată fără rezerve. Politica e conservatoare. Galeria a anunţat că va vota masiv împotriva separării de Marea Britanie.

Celtic nu e mai puţin fixistă şi identitară, dar pe dos. Catolicismul şi frăţia cu irlandezii anti-englezi se vede în steagurile teroriştilor IRA arborate fără jenă pe Celtic Park. Politica e socialistă la nivel de Cuba. Galeria e activă în campania care cere votul proindependenţă la referendum. Dacă o parte din fanii Celtic vor vota totuşi împotriva independenţei, explicaţia vine din nervi. Celtic nu-l poate răbda pe Alex Slamond, liderul naţionalist scoţian care a introdus restricţii de afişaj şi comportament în tribune. În genere, votul combinat Old Firm va spune nu independenţei.

Însă nu toţi oamenii de fotbal scoţieni sînt duşi cu capul în baza ritualurilor tribale. Aristocraţia istorică a fotbalului scoţian judecă raţional şi se opune vehement separării. Sir Alex Ferguson a donat fonduri campaniei antiindependenţă. David Moyes, Alan Hansen, Kenny Dalglish au declarat limpede că nu vor ruptura. Toţi ştiu să facă un business plan şi au înţeles demult ce nu văd minţile hrănite cu fiere, mituri şi demagogie: independenţa ar fi un prăpăd istorico-economic de care vor profita doar naţionaliştii de meserie. Meciul se joacă încă şi scorul va fi strîns. Sondajele spun că 8 din 12 cluburi scoţiene vor fi contra rupturii. În mod excepţional, galeriile, inclusiv huliganii, tind să facă politică raţională.