Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Triumf olimpic

CIO şi-a dat încă o dată peste picioare. Cu largul concurs al ruşilor şi al preşedintelui jucător în mai multe discipline

Olimpiada închiriată de Președintele jucător de nenumărate sporturi și bărbății s-a încheiat. Înainte de termen. O eroare de planificare […]

joi, 27 februarie 2014, 1:51

CIO şi-a dat încă o dată peste picioare. Cu largul concurs al ruşilor şi al preşedintelui jucător în mai multe discipline

Olimpiada închiriată de Președintele jucător de nenumărate sporturi și bărbății s-a încheiat. Înainte de termen. O eroare de planificare a făcut din Kiev centrul atenției mediatice globale. Același organizator, Vladimir Putin, s-a angajat în prea multe șantiere. La Soci, bucurii și festivități impecabile. La Kiev, sărituri de la trambulină în gol pentru oricine vrea să se apropie de Europa. Ciocnirea planurilor a făcut din Soci un bal la marginea cîmpului de execuții. Războaiele n-au ținut cont niciodată de calendarul olimpic, dar Soci s-a jucat cu războiul la ușă. La 600 de kilometri distanță de patinoare s-a lucrat în abatoare.

Evident, CIO n-a auzit și n-a văzut nimic. Dar asta nu e de mirare pentru un Comitet care a decis în 1972 că Jocurile Olimpice de la Munchen trebuie să continue după ce atleți israelieni au fost asasinați în satul olimpic. CIO nu se putea dezice și, într-un fel, a încercat să judece rațional: asasinatele au avut loc mult mai departe de satul olimpic decît în 1972. Excelent! Mergem mai departe. O sumă de atleți ucraineni n-au rezistat înaltului standard fixat de CIO și au simțit nevoia să o ia razna. Mai întîi, unii au cerut să fie lăsați să poarte o banderolă de doliu la braț. A intervenit salutar Mark Adams, purtător de cuvînt și nesimțire CIO: „Avem 2800 sportivi la Soci și, așa cum vă puteți lesne imagina, mulți au adus cu ei tragedii personale sau politice”. În traducere: dacă azi îi lăsăm pe ucraineni să își plîngă morții, mîine va trebui să cedăm în fața celor ce au pierdut recent o soacră.

Excelent! După judecata lui Mark Adams, americanii care au ridicat pumnul pe imnul american la Olimpiada Mexic 1968 pentru a se socoti cu rasismul trebuiau descalificați. Sigur, fiind vorba de ceva ce ar putea supăra Rusia, orice interdicție e permisă și orice permisiune e interzisă. După contactul cu acest eșantion de logică olimpică, mulți sportivi ucraineni au decis că se pot lipsi de înalta școală de etică patronată de CIO la Soci și au plecat acasă. Va răbda CIO acest afront, această palmă nemeritată pe obrazul incapabil de roșeață al mișcării olimpice? N-ar trebui fugarii descalificați, suspendați sau cedați spre cercetare autorităților olimpice ruse? Mai e timp pentru o decizie în acest caz. Important e ca spiritul olimpic să triumfe. Dacă nu cumva a și triumfat.

Comentarii (9)Adaugă comentariu

Comentează