Testul de 1 minut

Despre reîntoarcerea violenţei şi rolul civilizator al Doamnei de Fier în fotbalul englez

Mai e Paolo Di Canio fascist după Newcastle-Sunderland 0-3? Întrebarea are un răspuns mult diferit de lozincile cu care Di Canio a fost întîmpinat de presa şi […]

Despre reîntoarcerea violenţei şi rolul civilizator al Doamnei de Fier în fotbalul englez

Mai e Paolo Di Canio fascist după Newcastle-Sunderland 0-3? Întrebarea are un răspuns mult diferit de lozincile cu care Di Canio a fost întîmpinat de presa şi mediile corecte la preluarea postului. Da, Di Canio e probabil un fascist ratat şi, cu siguranţă, un antrenor incendiar. Răspunsul a devenit şi mai interesant după ce suporterii lui Newcastle s-au răzbunat pe poliţie şi în genere pe orice formă de ordine publică. Pentru a-şi clarifica profilul moral, turma din Newcastle a atacat sau a dat foc fiecărui obiect solid nepăzit din centrul oraşului. Cine caută fascism îi  poate găsi germenii în galeria lui Newcastle, numele sub care e cunoscută drojdia de sub drojdie. Cu numai o zi înainte, am aflat că există drojdie şi sub drojdia de sub drojdie şi că ea se numeşte Millwall. După 0-2 pe Wembley, cu Wigan, în semifinalele Cupei Angliei, numita subdrojdie a atacat copii în tribună şi a bătut familiile care au avut impoliteţea de a se opune.

Aşadar, mai uşor cu întrebările ideologice. S-ar putea să daţi de surprize. Iar noutatea spune în acest caz că boala engleză se întoarce din anii ´80. Pe atunci, the hooligans făceau legea, fracturile şi omorurile în şi împrejurul stadioanelor. Tot pe atunci, instinctul antisocial englez a avut un singur adversar politic. Un om care a detestat deschis fotbalul născător de barbarie: Margaret Thatcher. Avea dreptate? Cine vrea poate dezbate. De contat contează că dispreţul doamnei Thatcher a lucrat constructiv şi a adus faimosul Raport Taylor. Acest plan de măsuri practice, şi nu campaniile ideologice, a vindecat pentru următorii 30 de ani fotbalul englez. Stadioanele au devenit fortăreţe video monitorizate, peluzele au pierdut dreptul la locuri în picioare, orice abatere serioasă a fost sancţionată cu excluderea pe viaţă de la meciuri de fotbal.

Poate tocmai de asta a izbucnit dorul după declasarea în public sîmbătă la Reading-Liverpool. Minutul de reculegere în amintirea dnei. Thatcher a fost mînjit de huiduieli. Pentru cei ce cred în continuare în dreptul la imunitate al fotbalului, ca şi pentru cei ce merg la meci ca să rezolve tot ce nu le reuşeşte la toaletă, un amănunt. Tot despre testul de un minut. Duminică, la Exeter-Saracens, în prima ligă de rugby, cineva, o persoană, a încercat să tulbure momentul de reculegere. A fost potolită din priviri. E publicul de rugby democrat? Sau creştin democrat? Sau liberal democrat? Nu. E bine crescut.