Ce trebuie

O poveste de neuitat cu un francez şi un neamţ. Pe francez îl cheamă Patrick Battiston, pe neamţ, Harald Schumacher

Trebuia Patrick Battiston să apară miercurea trecută pe Stade de France? În primul rînd, nu trebuia nimic. Multă […]

O poveste de neuitat cu un francez şi un neamţ. Pe francez îl cheamă Patrick Battiston, pe neamţ, Harald Schumacher

Trebuia Patrick Battiston să apară miercurea trecută pe Stade de France? În primul rînd, nu trebuia nimic. Multă lume cu ochii în tv a ajuns să creadă că, de fiecare dată, ceva sau altceva „trebuie” să se întîmple. Astfel, Merkel şi Hollande trebuiau să fie prezenţi la amicalul Franţa-Germania, pentru că tocmai se împlineau 50 de ani de la Tratatul franco-german. Ba nu trebuia deloc. Franţa-Germania şi, în genere, orice meci de fotbal, se poate juca cu gîndul la fotbal, nu la istorie. În plus, e evident că Angela Merkel se plictiseşte de moarte la meciuri din care nu înţelege nimic şi la care e tîrîtă protocolar.

Pentru a înţelege mai bine situaţia, priviţi cu atenţie imaginea de mai jos de propriii dumneavoastră genunchi (după ce aţi croit un trecător cu o scîndură sau cu o lopată pe spinare). Battiston a fost nivelat la parter de un acroşaj panzer executat de Harald Schumacher, o brută fără uniformă aşezată în poarta naţionalei Germaniei. Era 1982, în semfinalele Cupei Mondiale, la Sevilla. Battiston scapă singur. Schumacher vine lansat şi se aruncă în capul lui Battiston cu o precizie de proiectil şi cu o voinţă de gospodar în faţa găinii duse la butuc.

Battiston pierde doi dinţi, îşi pierde şi cunoştinţa, e dus la spital, intră în comă şi scapă cu leziuni grave care îl ţin 5 luni pe tuşă. Pentru a încorona episodul, arbitrul Charles Corver are un atac de autism şi dictează lovitură de poartă. În timp ce victima e dusă cu targa, Schumacher aşteaptă iritat să execute lovitura şi, din plictis, face semne cu care provoacă galeria franceză. Cadavrul potenţial e scos în sfîrşit din teren, Schumacher nu e nici măcar atenţionat, rămîne în poartă, apără două penaltyuri după prelungiri şi duce Germania în finală.

După 30 de ani, Battiston spune că l-a iertat pe Schumacher, dar nu vrea să dea ochii cu el. Battiston a refuzat invitaţia care i-ar fi adus, înaintea amicalului de pe Stade de France, pe toţi participanţii la semifinala istorică din ’82. Battiston a refuzat un  abuz: o festivitate de mucava care îi lua dreptul la propriile simţăminte. Battiston a făcut exact ce trebuia. A judecat cu propria onoare.