Ganz genau!

Prezenţa lui Guardiola pe banca lui Bayern nu trebuie interpretată ca o bizarerie

Ce au în comun un spaniol şi un neamţ? Pe vremuri, o asemenea întrebare anunţa un banc. De obicei, un banc bun, în care spaniolul e un […]

Prezenţa lui Guardiola pe banca lui Bayern nu trebuie interpretată ca o bizarerie

Ce au în comun un spaniol şi un neamţ? Pe vremuri, o asemenea întrebare anunţa un banc. De obicei, un banc bun, în care spaniolul e un descreierat, neamţul e inginer şi amîndoi caractere incurabile. Stereotipul a căzut. Guardiola şi Bayern nu mai populează lumi paralele care se pot intersecta doar în bancuri. Unificarea Guardiola-Bayern e mult mai normală decît pare.
Ce a găsit, de fapt, Guardiola la Bayern? Exact ce cunoştea de la Barcelona. Un club mare, o crescătorie ştiinţifică de juniori care se transformă în titulari, o administraţie care gîndeşte pe baza unui concept menţinut fără derogări.

În comparaţie cu Bayern sau cu Barcelona, Chelsea şi Manchester City sînt apariţii aventuroase, propulsate de fonduri nelimitate, dar lipsite de structură şi, prin urmare, imprevizibile. În ultimii 20-25 de ani, fotbalul s-a modernizat. Iar asta a însemnat importul de metodă şi planificare venit din managementul economic. Însă cea mai profundă transformare a făcut din jocul de fotbal o teorie a cîmpurilor şi sistemelor, iar din antrenori experţi ai unei ştiinţe comune. Guardiola nu e un romantic sau un posedat a la Herrera circa 1960. Cine şi-l aduce aminte pe jucătorul Guardiola ştie că anticipaţia era principala lui calitate. Flerul şi improvizaţia sînt minoritare în sistemul de joc al Barcelonei. Fotbalul gîndit sau – după alţii – doar supravegheat de Guardiola e o chestiune de organizare şi dinamică. Antrenorul de sisteme e, astăzi, compatibil cu toate cluburile şi echipele care au o filozofie avansată de organizare. În alte domenii, asta se numeşte globalizare. Termenul n-a pătruns în fotbal, dar explică foarte exact de ce Guardiola e compatibil cu Bayern. Mai mult: cu Bundesliga.

Nici o grijă, fotbalul german rămîne la fel de nesuferit în afară, dar acasă Bundesliga e un succes total. Cluburile fug de datorii după modelul Merkel, iar media de spectatori e cu 10.000 peste Premiership. Anul trecut, cînd a discutat cu bunul său prieten Raul, Guardiola a aflat că Bundesliga e un sistem impecabil care produce echipe omogene şi ridică naţionala. Raul regretă şi azi că n-a făcut mai devreme pasul spre Bundesliga, un mediu care regenerează veterani.

Guardiola la Bayern nu e o surpriză sau o anomalie. Profesionismele se atrag. Cine preferă explicaţii mai palpitante se va opri asupra naţionalismului local. Bavaria şi Catalunia împart, pînă la un punct, dorul de autonomie. Şi tot în aceeaşi măsură Bayern şi Barca sînt echipe urîte de o mulţime egală cu cea care le iubeşte. Potriviri ignorate, dar numeroase. Guardiola şi Bayern s-au întîlnit la fix sau, cu o vorbă nemţească ascuţită pînă la milimetru: Foarte precis! La milimetru, adică!