Monumentul omului de fotbal necunoscut
Ar trebui scrisă şi la noi o carte despre oamenii fotbalului. O carte în care autorul să fie invizibil Simon Kuper a scos o carte fără pretenţii: „The Football Men” – Oamenii de Fotbal sau, mai potrivit, Oamenii Fotbalului. În […]
Ar trebui scrisă şi la noi o carte despre oamenii fotbalului. O carte în care autorul să fie invizibil
Simon Kuper a scos o carte fără pretenţii: „The Football Men” – Oamenii de Fotbal sau, mai potrivit, Oamenii Fotbalului. În 300 de pagini, Kuper a strîns 30 de interviuri cu jucători şi antrenori care au scris fotbalul recent. De la Iniesta şi Kaka la Ferguson, Maldini şi Henry, lume bună şi anume tocmai bună de intervievat. Cartea e elementară pentru că îşi ascunde autorul, deşi autorul nu e chiar de ascuns. Kuper e un cronicar asiduu şi un eseist respectat, dar ştie, în mod evident, să facă pasul înapoi pentru a evita ofsaidul de orgoliu. Intervievaţii cunosc fotbal cît să scrie singuri o carte şi Kuper îi lasă să iasă la joc. La ce bun să te bagi peste Van Basten, dacă ai de spus doar ceva despre tine însuţi? De aici, două observaţii.
Prima, despre varianta românească a acestei cărţi, a doua despre personajele variantei româneşti ale acestei cărţi. Prima întrebare încearcă să afle dacă avem gazetari capabili de un efort atît de respectuos în faţa valorii. Lecţia adunată în politică, economie şi literatură spune că nu. Toată lumea care primeşte sau îşi face legitimaţie de autor crede că e datoare să turuie ostil şi să nege nonstop. Lecţia adunată în presa sportivă spune că mai avem gazetari capabili să-şi ignore ego-ul, dar s-ar putea să-i pierdem curînd. Noul trend, colecţia iarnă-vară-primăvară-toamnă, cere gazetari nevrotici, meşterind permanent scurtcircuitul care transformă fotbalul în suma scandalurilor de o zi. Poate ar trebui să începem cu o carte care adună ultimii 30 de jurnalişti capabili să se abţină productiv. Problema e cine ar putea fi autorul, adică omul în stare să se abţină cel mai bine.
A doua chestiune: ce ar cuprinde o carte despre oamenii fotbalului din România? În aparenţă: Hagi, Dan Petrescu etc. Da, Hagi şi Petrescu, dar oamenii fotbalului sînt un popor în mare parte uitat şi asta trebuie să ne facă atenţi. Aşa cum arată fotbalul povestit prin ziare şi pe terase, nu venim de nicăieri. Sîntem oricînd gata să facem confuzia între actualitate şi istorie. Oamenii noştri de fotbal sînt uitaţi sau necunoscuţi. Varianta românească a cărţii lui Kuper ar trebui să-i recupereze într-un prim volum pe cei ce ne-au adus în fotbal. Mulţi nu mai sînt, dar putem pune în locul lor amintirile celor ce le-au urmat, în Transilvania fotbalistico-autonomo-maghiară. Alături de ei, tot ce se cuvine rememorat despre Voinescu, Apolzan şi Cacoveanu, urcînd prin Constantin, dinastia Nunweiller, Oană, Traian Ionescu, Teaşcă, N. Zamfir şi abia apoi Hagi, Dan Petrescu etc. Ar fi o carte în mult mai multe volume. Pentru că avem enorm de recuperat.