Campionul unei mari iubiri – de sine

Adrian Păunescu s-a folosit de Craiova şi de Rapid aşa cum s-a folosit de toţi şi de toate

Adrian Păunescu a colecţionat toată viaţa teme şi mulţimi: Basarabia, libertatea, tinerii, patriotismul, Bob Dylan, lumina spirituală (de varianta electrică s-a ocupat […]

Adrian Păunescu s-a folosit de Craiova şi de Rapid aşa cum s-a folosit de toţi şi de toate

Adrian Păunescu a colecţionat toată viaţa teme şi mulţimi: Basarabia, libertatea, tinerii, patriotismul, Bob Dylan, lumina spirituală (de varianta electrică s-a ocupat idolul lui Păunescu, Ceauşescu Atoatestingătorul). Păunescu le-a anexat pe toate, cu nesaţ şi voie de la partid. Operaţia a avut loc pe vremea cînd nimic nu avea loc fără aprobare şi a fost îngăduită din două motive: partidul scăpa de cîteva probleme delicate, iar Păunescu îşi adăuga metri cubi la statuie. Fotbalul a intrat repede în colecţia temelor anexate de Păunescu şi, din acest punct de vedere, linia omagială adoptată de GSP îşi privează cititorii de adevărul integral. Da, Ovidiu Ioaniţoaia are dreptate: Păunescu a ajutat ziarişti şi a făcut din redacţia Flacăra o bună bază de antrenament jurnalistic. Însă tot  Păunescu a fost un amator în materie de gazetărie sportivă (deşi juca fotbal surprinzător de bine). Adevărat, toţi sau aproape toţi cronicarii de fotbal sînt amatori. În fond, fotbalul e singura meserie care se lasă comentată şi dirijată de necunoscători. Diferenţa e că Păunescu s-a autoimpus, aşa cum s-a proclamat şi autoimpus în toate.

În varianta propusă de Cătălin Tolontan, Păunescu devine altceva: etalon moral. Şi anume etalonul cu care poate fi măsurată tocmai bine Monica Rizi. Fostul Ministru ar trebui să trimită mulţumiri. Cine e comparat cu un om care s-a ocupat aproape 40 de ani cu izgonirea realităţii din România iese bine sau foarte bine.

Dragostea declamativă a lui Păunescu pentru Craiova şi Rapid ar fi trebuit să dea de gîndit celor ce ţin în scris la fotbal: prea multă grabă şi prea mult zgomot. Păunescu s-a folosit de Craiova şi de Rapid, aşa cum s-a folosit de toţi şi de toate. Rapid şi, mai ales, Craiova au fost cotropite de Păunescu şi trecute prin baia obişnuită de patetisme, versuri de tinichea şi porunci lacrimogene. Produsul final: încă un stadion fidelizat, încă o tribună pentru Campionul unei Mari Iubiri de Sine.

Nu există o diferenţă de fond între imixtiunea tunătoare a lui Păunescu la Craiova şi abuzul patronilor care fac şi desfac echipe astăzi. Amîndouă sînt secvenţe în istoria bunului plac şi a imposturii dominante, atunci şi acum, înainte şi după. Întotdeauna. Dacă a dat ceva românilor, în afara bunei poezii pe care a stricat-o şi a uitat-o repede, Păunescu a lăsat în urmă o lecţie despre grandomanie şi arbitrar, despre şantaj sentimental şi valori puse la şmotru pentru binele personal. Lecţia pe care nu contenim s-o urmăm.