Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Stiles fără medalii, Rooney cu salariu

În 40 de ani, fotbalul a îmbătrînit într-un fel ciudat şi urît

Nu e limpede dacă Nobby Stiles a avut vreodată dinţi. O fotografie din 1966 îl arată ţinînd Cupa Mondială într-o mînă şi proteza dentară în cealaltă. Stiles avea […]

miercuri, 3 noiembrie 2010, 6:42

În 40 de ani, fotbalul a îmbătrînit într-un fel ciudat şi urît

Nu e limpede dacă Nobby Stiles a avut vreodată dinţi. O fotografie din 1966 îl arată ţinînd Cupa Mondială într-o mînă şi proteza dentară în cealaltă. Stiles avea 24 de ani şi nu se sfia. Lumea nu-şi dorea încă idoli fără  asemănare cu omul comun. Stiles era englezul tipic pînă la banalitate: nu tocmai viguros, dar încăpăţînat şi răbdător, urît, dar foarte mulţumit să-şi poarte urîţenia cu umor. Capabil cel mult de pase cu latul şi mereu agăţat de gleznele adversarului, Stiles a fost cel mai nedotat din fotbaliştii care au contat. Umil cu mingea şi insuportabil la marcaj, Stiles a fost mai degrabă expresia efortului şi imaginea perseverenţei care fac din anonimii harnici trepte pentru liderii de echipă.

Lumea l-a ţinut minte. Apoi a pus capăt dosarului, cu ideea vagă că un campion mondial se descurcă şi singur. La 68 de ani, Stiles a hotărît să-şi vîndă medaliile, tricourile şi trofeele. Stiles are trei copii şi un atac de cord. Asta l-a ajutat să înţeleagă că e timpul să lase ceva după el. Fostul campion mondial nu e chiar sărac, dar nici n-a trăit viaţa de îngăduinţă, obligatorie astăzi pentru un cîştigător de Cupă Mondială şi Cupă Europeană de club. Medaliile s-au vîndut bine. Manchester United, echipa lui Stiles din leagăn pînă în mormînt, a plătit 300.000 de euro şi va păstra odoarele în muzeul clubului.

Cu o săptămînă înainte, un alt om al lui Man U a încheiat un tîrg bun. Wayne Rooney a acceptat în cele din urmă să semneze un nou contract. Salariatul Rooney va primi aproape 300.000 de euro. Pe săptămînă. Leafă fără legătură cu lefurile. Înainte de a se lăsa îngropat în bani, Rooney a arătat că se pricepe să-i pună la treabă. Prostituate de lux au povestit în detaliu cum ştie Wayne Rooney să plătească. La un pas de divorţ, Rooney şi-a recîştigat soţia cu un boob job de 10.000 euro (silicoane de ultimă generaţie). Adevărat, Rooney e un băiat de cartier salvat de fotbal de la sărăcie. Dar Noby Stiles era de asemenea un băiat needucat, prost hrănit, salvat cu siguranţă de fotbal de la munca în fabrică. Diferenţa care separă bogăţia iraţională a fotbalistului vedetă astăzi de bunul simţ al fotbalistului din vremea lui Stiles vine din afara fotbalului. Din industria care a transformat fotbalul într-un produs universal. Din lipsa de măsură a publicului care a decis că fotbalul e la fel de important ca viaţa. Rezultatul e o absurditate care domne?te lejer peste bunul simţ. În 40 şi ceva de ani, fotbalul a îmbătrînit într-un fel ciudat care aduce a copilărie stricată de răsfăţ.

Comentarii (21)Adaugă comentariu

Comentează