Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Mai buni şi mai neserioşi

Istoria parangheliilor groase la olandezi e lungă şi pilduitoare

Ferească Dumnezeu de umorul german şi de perseverenţa olandeză! Amîndouă încep brutal şi nu ştiu să se termine. Toată lumea a privit sau a aflat amuzată de ruşinea (pre)istorică livrată de […]

miercuri, 27 octombrie 2010, 5:41

Istoria parangheliilor groase la olandezi e lungă şi pilduitoare

Ferească Dumnezeu de umorul german şi de perseverenţa olandeză! Amîndouă încep brutal şi nu ştiu să se termine. Toată lumea a privit sau a aflat amuzată de ruşinea (pre)istorică livrată de PSV: 10-0 cu Feyenoord! Nu e un scor ilegal. Se întîmplă, căci zilele negre sînt scrise cu roşu în calendar. Nimeni nu scapă de aceste prăbuşiri lungi care adună în numai 90 de minute „de la 5 în sus”. Numai că în cazul măcelurilor olandezo-germane sau olandezo-olandeze nimic nu e întîmplător şi totul e premeditat, cu o încrîncenare de temnicer.

Feyenoord a căzut repede şi s-a aşezat imediat într-o formaţie defensivă coaptă pentru un 0-5. Restul, pînă la 0-10, a venit din plăcerea tradiţional olandeză a lucrurului bine făcut peste măsură. În cele din urmă, încercarea naţionalei olandeze de a domina ortopedic finala Mondialelor e parte a aceleiaşi străduinţe nesărate. Tradiţia e bine fixată. Feyenoord se plînge, oarecum documentar, că n-a fost niciodată pîngărită în asemenea hal din 1908 încoace. Aşa e, dar istoria parangheliilor groase la olandezi nu e deloc lipsită de isprăvi.
Feyenoord a mai păţit-o o dată, în 1983, cînd Ajax s-a îngrijit de un 8-2 cu destinaţie: Cruyff totemul lui Ajax revenise tardiv pentru o ultimă priză de fotbal la marele rival Feyenoord şi erezia a fost pedepsită sever în public. Preferata mea e Ajax-Bayern 0-8, în 1978. Neîntrecuta delicateţe germană a dat meciului un aer discret de petrecere cu invitaţi care se suie în picioare pe masă şi se deşartă pe tortul miresei. Ajax a bănuit că poate juca meciul de retragere al lui Cruyff în compania  binecrescută a bavarezilor. Ajax s-a înşelat. Bayern a călcat în picioare un inamic pregătit pentru o petrecere cîmpenească, a dat 8 şi a plecat acasă cu bocancii plini de sînge, dar mulţumită. Adevărat, olandezii din tribune comunicaseră în prealabil, vizitatorilor că sînt o turmă de porci nazişti, dar Bayern s-a simţit foarte onorată să pună şenila pe orice regulă de bună cuviinţă civilă.

Nu e clar de unde a ţîşnit dorinţa de atrocităţi în cazul PSV. Probabil nu există o explicaţie precisă, ci numai o anume stimă pentru orgiile cu victime legate. Diferenţa faţă de etica veselă a sudului e uriaşă. Pe la noi, asemenea măceluri au un aer amical şi sînt însoţite de un folclor inimitabil. Aici, da, le sîntem dintotdeauna superiori. Ei sînt mereu serioşi. Din nefericire, şi cînd nu trebuie. Noi ştim să fim întotdeauna neserioşi. Din fericire, şi cînd trebuie.

Comentarii (1)Adaugă comentariu

Comentează