Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Diviziunea muncii în Becalistan

Şi dacă Ilie Antrenorul răspundea, ce putea face?

Nu ştiu dacă Becali a văzut golul. După primele declaraţii, nu cred. Aşadar: un lat coregrafic cu flexiunea gleznei, în plină viteză. Ilie D. a ştiut ce face şi mi s-a părut […]

miercuri, 22 septembrie 2010, 5:27

Şi dacă Ilie Antrenorul răspundea, ce putea face?

Nu ştiu dacă Becali a văzut golul. După primele declaraţii, nu cred. Aşadar: un lat coregrafic cu flexiunea gleznei, în plină viteză. Ilie D. a ştiut ce face şi mi s-a părut chiar că avea un zîmbet pe faţă în timp ce înscria un gol post-sudamerican în poarta Argentinei. Era 1994 şi mi-am zis: aha!, cel mai perfid jucător-seducător al Mondialelor! După care Ilie Dumitrescu a devenit Ilie Antrenor. Fără mare success, dar şi fără mari aere. A rămas stelist şi asta trebuie respectat. Nu-i pot înghiţi pe stelişti, cu excepţia cazurilor cînd sînt stelişti. Explicaţie: dispreţuiesc fanatismul şi respect pasiunea. Ilie Dumitrescu e un stelist pasional. Aşa cum Becali e un antrenor pasional care obişnuieşte să angajeze antrenori în stare să îi pună în practică directivele. Citat: „L-am sunat duminică seară pe la ora 12, mi-era jenă să-i spun, pentru că nu i-am cerut niciodată nimic, dar am vrut să-l rog din inimă să nu joace cu Brandan la mijloc, ci în stînga, fiindcă Tănase poate juca şi în dreapta. Nu mi-a răspuns şi n-am vorbit”. Şi dacă Ilie Antrenorul răspundea? Ce putea face? Avea de ales între demisie la telefon şi demisia în conferinţă de presă.

Discu?ia pe tema „ce antrenor va avea Steaua săptămîna viitoare” e una din neseriozităţile cu care ne-am obişnuit să răspundem la întrebarea „ce naiba scriem săptămîna viitoare? ” Steaua e un caz pierdut sau, mai bine zis, o maşină de discreditat antrenori care – trebuie observat – vor să se discrediteze. Din acest punct de vedere, generaţia Piţurcă – Olăroiu – Ilie Dumitrescu şi cine-a mai răspuns la telefoanele lui Becali a greşit şi va greşi în continuare. Dan Petrescu are telefon, dar n-ar trebui să uite că are şi o carieră.
Steaua e un Becalistan şi cu asta se închide toată discuţia. Într-adevăr, nimeni nu poate interzice patronului să facă absolut ce-i trece prin cap cu banii şi cumpărăturile lui: să le toace mărunt, să le dea foc sau să le facă de rîs. În numele dreptului la proprietate, nimic nu e interzis: nici distrugerea, nici autodistrugerea. Dar calitatea şi performanţa nu ascultă de antrenori aduşi să-şi ţină telefonul deschis.

Cine vrea mai multe lămuriri, ar trebui să revadă Twente-Inter, meciul în care o echipă mică a făcut fotbal mare cu o echipă şi mai mare. Preşedinte: Munstermann, multiplu om de afaceri. Antrenor: Preud’homme, fostul mare portar belgian. Fiecare cu treaba lui. Diviziunea muncii.

Comentarii (2)Adaugă comentariu

Comentează