Marile retrageri

Cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor a fost şi cel mai discret

Alfredo Di Stefano e iar în spital. Inima. La 85 de ani, 5 Cupe Europene şi un infarct personal, Di Stefano se pregăteşte de retragere. Acea retragere. […]

Cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor a fost şi cel mai discret

Alfredo Di Stefano e iar în spital. Inima. La 85 de ani, 5 Cupe Europene şi un infarct personal, Di Stefano se pregăteşte de retragere. Acea retragere. Ultima retragere.

Nu e exagerat să credem că, în pragul retragerii, Di Stefano are două pretenţii. Două exigenţe care înseamnă unul şi acelaşi lucru: grija pentru memoria bunul lui nume. Mai întîi, există temeiuri să bănuim că acest om  faimos doar prin el însuşi şi nu prin generatoare de celebritate ar dori să-i pronunţăm corect numele. Cu accent pe prima silabă. Contează. Di Stefano a avut toată cariera şi, mai apoi, toată viaţa, o notă de discreţie care a sosit la Buenos Aires şi la Madrid adusă de bunii lui părinţi, imigranţi italieni din Capri. În al doilea rînd, dar numai în al doilea rînd, pentru că solicitantul n-a formulat niciodată o asemenea cerere, ar trebui să înţelegem că Di Stefano a fost cel mai mare jucător al tuturor timpurilor. Adevărat, Di Stefano a adunat prea puţine minute televizate şi asta îl trage în jos. Însă ce se poate vedea e limpede: Di Stefano, cu accentul pe toate silabele şi cu capacitatea de a judeca un meci de la cap la coadă într-o secundă, e cel mai mare jucător al tuturor timpurilor televizate şi netelevizate. De menţionat că Johan Cruyff a fost marginal mai bun, dar şi marginal mai vorbăreţ şi discret paranoic. De aici, victoria submilimetrică.

Şi Raul s-a retras după 16 ani fără pată la Real. Ceva e în neregulă şi foarte bine la un club care permite asemenea retrageri, la distanţă de 40 de ani. Întrebarea privitoare la Real e inevitabilă: clubul produce jucători care se pot retrage intacţi sau retragerile dau altitudinea clubului? Răspunsul: Si! Si, Senor Bernabeu!

Retragerile sînt rare în fotbal, un joc în care timpul a adus schimbarea nefericită de la seriozitatea tăcută a bărbaţilor în echipamente ridicole la narcisismul stupid al tinerilor care trebuie în permanenţă scuzaţi ca purtători de hormoni necontrolabili. Arta retragerii a fost înlocuită de dezastrele personale în serie. De ambiţii indecente şi glorii forţate, de pariuri care vizează recorduri de almanah. Asta e, de pildă, diferenţa între retragerea lui Di Stefano cu ale lui 5 Cupe şi dezintegrarea lui Lance Armstrong, ciclistul acela care şi-a închipuit că orice e posibil şi că totul e permis.