Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Naţionala P şi Naţionala L

Răzvan a făcut demonstraţia esenţială: punem problema jocului de fotbal în mod pozitiv

Tot ce e mai important în fotbalul românesc al momentului ţine de diferenţă, de distanţa netă între Naţionala care a scos egaluri cu Franţa şi Naţionala care […]

miercuri, 9 septembrie 2009, 5:46

Răzvan a făcut demonstraţia esenţială: punem problema jocului de fotbal în mod pozitiv

Tot ce e mai important în fotbalul românesc al momentului ţine de diferenţă, de distanţa netă între Naţionala care a scos egaluri cu Franţa şi Naţionala care cîştigat egalul cu Franţa.

Nu ştiu cum pot fi explicate în termeni tehnico-tactici neasemănările între Naţionala P şi Naţionala L. Nici nu cred că aici e de găsit ceva cu adevărat important. Deosebirea nu vine (doar) din registrul de joc. Ce nu mai seamănă deloc e atitudinea, iar atitudinea unei echipe e o epidemie care porneşte de regulă de la antrenor. Naţionala P era din acest punct de vedere ambasadoarea unei puteri mici şi retrase: puterea de a încurca. Naţionala L e, deocamdată, cu totul şi cu totul altceva: prelungirea unui antrenor decent, adică manifestarea în joc a unui om care nu vede în fotbal o suită organizată de obstrucţii.
Rezultatele l-ar putea infirma pe Lucescu, un antrenor în mod fundamental prea tînăr, dar asta contează mai puţin. Lucescu a făcut demonstraţia esenţială: ne putem pune problema jocului de fotbal în mod pozitiv. Asta nu înseamnă că Lucescu e liber să plece. Înseamnă pur şi simplu că ipoteza fotbalului eliberat de lumea caracterelor întunecate, mici şi  nepotrivite e lîngă noi. Nu mai putem invoca rezultatele pentru a scuza fotbalul demoralizant promovat de Piţurcă. Nu mai putem invoca minutul şi scorul final pentru a îngădui orice fel de fotbal. În definitiv, un meci de fotbal nu se poate încheia recomandînd indiferenţa faţă de fotbal.

Deosebirea între Naţionala P şi Naţionala L e calitatea umană a regizorului. În plan mai mare, ea vine din diferenţa de regn între oamenii de fotbal şi oamenii din fotbal (apud Dinu Gheorghe). Cu precizarea că oamenii din fotbal sînt acolo cu efectul particulei care degradează aliajul. Aţi observat că proiectul de boicot al Naţionalei a fost anunţat de Borcea, nu de jucătorii lui Dinamo. De unde diferenţa între din şi de. Aşa cum aţi observat că şi Naţionala a devenit o echipă care vrea să fie de fotbal. Iar asta vine din Răzvan Lucescu.

Comentarii (28)Adaugă comentariu

Comentează