Se vede. În sfîrşit

Dinamo şi Steaua au reprezentat fotbalul de clan, Urziceni înseamnă revanşa excluşilor

Cine bate un sistem devine noul sistem. În mod normal şi raţional, atitudinea Dan Petrescu ar trebui să dicteze de acum înainte cursul fotbalului românesc de club. Dacă […]

Dinamo şi Steaua au reprezentat fotbalul de clan, Urziceni înseamnă revanşa excluşilor

Cine bate un sistem devine noul sistem. În mod normal şi raţional, atitudinea Dan Petrescu ar trebui să dicteze de acum înainte cursul fotbalului românesc de club. Dacă nu va fi aşa, sistemul învins se va redresa şi va cloci revanşa. Dinamo şi Steaua au falimentat la contactul cu realitatea în forma ei netrucată şi ar trebui să înţeleagă din această corecţie că trăiesc într-o formulă care poate produce mereu presiune şi influenţă, fără să poată vreodată crea valoare.

Dinamo şi Steaua sînt o reţea de putere impusă în fotbal din afara fotbalului. Ora acestui tip de organizare a trecut. Fotbalul de clan şi-a găsit mediul potrivit în societatea României de partid şi de stat. Acolo şi numai acolo, forţa sportivă depindea direct de greutatea politică a clubului şi de eliminarea prin forţă a competiţiei. Consumul de resurse pe care îl presupune acest mod de a truca fotbalul e enorm. El cere de la bun început supremaţie şi sfîrşeşte prin a dicta acolo unde nu poate cîştiga. Modelul a fost transportat cu valiza din comunism în noul feudalism fotbalistic intern. Sistemul a căzut, ajuns din urmă şi surclasat de reapariţia marilor excluşi: Provincia şi Individul.

Victoria iminentă a Unirii Urziceni încheie un ciclu de recuperare la care au participat, cu procentaje diverse, CFR Cluj şi Poli Timişoara. Restul a venit din apostolatul personal şi profesional al lui Dan Petrescu. În fotbal, bogăţia se naşte din ambiţie şi competenţă. Puterea de vînzare-cumpărare poate crea iluzia valorii. Cu această definiţie fotbalul românesc de club a servit prea mult de halucinogen pentru uzul unui patronat paranoic şi a pus la treabă publicul captiv care se ciomăgeşte tot mai mult, pe măsură ce pricepe tot mai puţin.

Dan Petrescu, Răzvan Lucescu şi decenţa minimă a arbitrajelor au sosit în fotbalul românesc pe post de importuri atipice şi aberaţii exotice. E o precepţie periculoasă. Lecţia de bază a marii căderi de sistem de la sfîrşitul acestui campionat spune că angrenajul Dinamo-Steaua e complet nenatural şi ostil performanţei. Sistemul a căzut şi alternativa e, în sfîrşit, vizibilă pentru toată lumea.