Vise cu gura închisă

Presa vrea ca Ferguson să cîştige anul acesta 5 trofee. Dar Ferguson vrea?                      

Citat:” Avantajul meu e nu mă las dus de aşa ceva. Numai voi, tipii din media, o să staţi cu gîndul la asta. Eu prefer să rămîn […]

Presa vrea ca Ferguson să cîştige anul acesta 5 trofee. Dar Ferguson vrea?                      

Citat:” Avantajul meu e nu mă las dus de aşa ceva. Numai voi, tipii din media, o să staţi cu gîndul la asta. Eu prefer să rămîn cu picioarele pe pămînt”. Pasajul următor e aproape scîrbos: ” Ce m-a învăţat pe mine experienţa e că mergem săptămîna viitoare să jucăm cu Fulham, mingea poate sări în poartă din spinarea cuiva şi am terminat-o în Cupă”.  

L-aţi recunsocut, probabil. E autor de psalmi abrazivi, în care se înghesuie, urîndu-se reciproc, ghinionul, norocul şi voinţa. Capodopera în materie rezumă tot ce ştim şi urmează să ştim vreodată despre „jocul acela”: „Football? Bloody hell!”. Traduceţi dumneavoastră.

Aşadar, Alex Ferguson – Sir Alex Ferguson, cum i se spune dintr-o greşeală plină de admiraţie acestui personaj în care s-a întrupat revanşa realităţii. Ferguson nu are nimic înalt-teroretic, nici o umbră din haloul mistic al lui Herrera sau dogmatismul cerebral al lui Michels. Ferguson e concret, enervant de concret şi stabil.

Lucrarea din care am extras primele două citate a apărut luni în cotidianul Daily Telegraph şi e parte a unui uriaş tratat de răfuială cu iluziile. Ferguson obsedează pentru că succesul repetat obsedează. Mai nou, presa globală i-a făcut o ofertă globală. Toată lumea cu acces la un laptop îi propune următorul scenariu: cinci trofee într-un sezon, adică toate competiţiile la care Machester United a participat sau participă. Prima ţintă a fost atinsă, după victoria în Cupa Mondială a Cluburilor. Duminică, United a cîştigat şi Carling Cup (Cupa Ligii). Rămîn în poligon: Campionatul, Cupa Angliei şi Liga Campionilor. Problema e că Ferguosn nu vrea să le cîştige. Mai precis, nu vrea să le cîştige acum, visînd, odată cu presa.

Ferguson îşi doreşte un sezon inegalabil dar ştie că înscreierea oficială în coada acestei ipoteze ar fi primul pas spre eşec. Pare simplu, dar prudenţa dură a lui Ferguson e un act de mare adîncime psihologică. O iluzie e o şansă distrusă în faşă, de prea multă anticipaţie iar cine crede că Ferguson e doar modest sau superstiţios nu îi înţelege filozofia şi norocul. Pe scrut: realitatea se se cîştigă numai dacă visele ştiu să-şi ţină gura.

Altfel, sigur, Steaua e în primăvara europeană, iar Rădoi titular la Arsenal, nu la Al Hillal.