Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Polizorul de idealuri

Nadal are şi va avea o carieră, Federer are un destin

Cîndva, Roger Federer a fost incomparabil cu oricine, inclusiv cu Federer, jucătorul de tenis. Dar asta a fost înainte de apariţia sîcîitoare a lui Rafael Nadal şi de finala […]

miercuri, 4 februarie 2009, 5:54

Nadal are şi va avea o carieră, Federer are un destin

Cîndva, Roger Federer a fost incomparabil cu oricine, inclusiv cu Federer, jucătorul de tenis. Dar asta a fost înainte de apariţia sîcîitoare a lui Rafael Nadal şi de finala de la Melbourne. Treptat, chiar în timp ce continua să dicteze istoria tenisului, în jocul lui Federer a început să pătrundă o resemnare maiestuoasă. Apoi, a apărut complexul: un oarecare Nadal, cu bicepşi de desen animat, infinit reactiv, inepuizabil fizic şi imun la variaţia psihică. Rafael Nadal e un fanatic nedemontabil, un consumator feroce şi fericit de efort.

Iritată, o parte a elitei comentatoare de tenis s-a oprit, a doua zi după finală, asupra acestei trăsături incurabile şi victorioase. În spatele admiraţiei, pîndea supoziţia de nerostit: ceva nu e curat în corpul, în sistemul vascular şi muscular al lui Nadal. Nimeni n-a îndrăznit să acuze, deşi, după Michael Phelps, surprins în timpul unei prize de canabis, ar fi fost mai uşor. Însă toată lumea a remarcat că Nadal a jucat, în semifinală şi în finală, aproape 10 ore de tenis turbat. Nadal şi Verdasco au făcut în semifinală cel mai lung meci din istoria Open-ului autralian. Nadal a ajuns în pat, după conferinţe de presă, recuperări, nutriţie şi masaj, la 5.30 dimineaţa. A doua zi, l-a bătut pe Federer. În cinci seturi. Încă cinci seturi. Ceva e, desigur, anormal. Dar ce?    

Ipoteza intervenţiei chimice nu e imposibilă, dar e doar o ipoteză. În schimb, consistenţa mentală a lui Nadal nu poate fi stimulată sau adîncită de noua chimie a corpului. Asta scapă criticilor lui Nadal, între care mă număr, încă. Pînă la urmă, Nadal e nesuferit pentru că deranjează nevoia de ideal şi estetism atletic pe care Federer o satisface aproape fotografic.

În vreme ce Nadal are şi va avea o carieră, Federer duce cu el ceva mult mai greu: un destin. Ca orice ideal, Federer are un destin: restrîngerea, relativizarea, oboseala la contactul cu realitatea. Cine se mai întreabă de ce a plîns Federer, în public, şi de ce nu s-a abţinut, bărbăteşte, nu trebuie să conteze pe răspunsul standard. Federer n-a plîns de necaz, ca un tocilar care a ratat premiul întîi. Federer a plîns pentru că a înţeles: s-a terminat. Timpul – polizorul universal de ajustat idealuri – l-a ajuns din urmă.

Comentarii (67)Adaugă comentariu

Comentează