Fraierul autonom

Şi fotbalul din Anglia e afectat de criza economică

Toată lumea cu carte încearcă să pună într-o carte, sau măcar în cîteva articole, teorii despre cauzele Crizei. Rezultă: tratate serioase, idei noi,  nutreţuri împuţite pentru gîndirea redusă la numărătoarea de […]

Şi fotbalul din Anglia e afectat de criza economică

Toată lumea cu carte încearcă să pună într-o carte, sau măcar în cîteva articole, teorii despre cauzele Crizei. Rezultă: tratate serioase, idei noi,  nutreţuri împuţite pentru gîndirea redusă la numărătoarea de bancheri evrei, fantezii anti-industriale şi poezii anti-capitaliste. A trecut, astfel, nebăgată în seamă, una din cele mai credibile teorii: teoria fraierului mai mare. Ea spune că lumea va continua să cumpere produse supraevalaute, de la case la acţiuni, atîta vreme cît va avea motive să creadă că le poate vinde mai departe. Fraierii contează pe un fraier mai mare şi totul merge strună, pînă în clipa în care apare fraierul care nu-şi mai găseşte superiorul şi rămîne cu marfa în braţe.

Exact asta e poziţia în care au fost surprinşi mai mulţi proprietari de cluburi, în Anglia ( Newcastle, West Ham şi, poate, în curînd, Liverpool). Dar asta ne priveşte mai puţin.

 Ce e cu adevărat instructiv în frigurile financiare engleze nu e criza care a pus capăt creşterilor de salarii şi a făcut inoperant importul de jucători (milionul de lire nu mai face un milion şi jumătate, ci doar un milion de euro). Intstructivă e replierea cluburilor, în condiţii de austeritate. Pe ce ‘cad’, cum se zice în englezeşte, cluburile strîmtorate de îngustarea pungii. Manchester a recrutat doi sîrbi tineri şi ieftini (Tosic şi Ljajic). Liverpool a decis să stea cu şi pe lotul pe care l-a colecţionat. Chelsea a optat pentru declin, inspirată probabil de tristeţile financiare ale lui Abramovici, tot mai des văzut la Kremlin cu şapca în mînă, mai sărac cu 1-2 miliarde de euro şi zgîrcit cu subordonaţii cărora le-a refuzat prima de Crăciun.

 Însumînd, cluburile trăiesc din osînză şi speră. În revenirea pieţelor şi mai ales în rezultatele care atrag, iar, reclamă şi sponsorizări. Nimeni nu aşteaptă salvarea la tribunal sau protecţie de sus.

Prin urmare, recesiunea va lovi tot acolo unde lucrurile merg, deja, rău iar România lui Becali, FRF şi Dragomir 15000 e o destinaţie numai bună. Cluburile noastre nu au pe ce să cadă: nici pe inteligenţa transferurilor, nici pe bunele afaceri ale patronilor. Teoria fraierului mai mare lasă loc teoriei fraierului autonom care n-are nevoie de superiori. Ştie să se fraierească singur.