60 de ani prea mult

Dinamo şi Steaua s-au născut pentru că regimul comunist demola tot ce se construise în libertate

Dinamo a aniversat 60 de ani. E o eroare istorică gravă. Pe 14 mai, s-au împlinit 60 de ani de la desfiinţarea cluburilor Unirea […]

Dinamo şi Steaua s-au născut pentru că regimul comunist demola tot ce se construise în libertate

Dinamo a aniversat 60 de ani. E o eroare istorică gravă. Pe 14 mai, s-au împlinit 60 de ani de la desfiinţarea cluburilor Unirea Tricolor şi Ciocanul, nu jubileul lui Dinamo. Pe 14 mai 1948 a fost înfiinţat prin decret, nu prin iniţiativă personală sau populară, clubul Ministerului Afacerilor Interne. Miliţia şi Securitatea nu mureau de dorul educaţiei fizice şi, de fapt, nimeni nu le-a interzis să alerge pe cîmp sau să se ducă la ştrand. Ţara era a lor. De la un cap la altul. Nici de pugilat nu era lipsă în beciuri şi temniţe. A.S. Aiud şi Box Club Gherla ar fi reprezentat cu cinste Ministerul. Nu. Dinamo a fost înfiinţat aşa cum au fost înfiinţate toate instituţiile statului comunist: pentru a demola şi înlocui tot ce construise România în libertate. Numele clubului traduce exact împrejurările fondatoare: un cuvînt rusesc, o iscălitură agitprop. Şi Steaua, înfiinţată în iunie 1947, a ieşit din acelaşi atelier.

Fundamentalism? Nu. Am ţinut cu Dinamo pe cînd eram copil, adică apolitic. Am crescut. Detest dou? cluburi năpastă şi nu cred că trebuie să ne omorîm istoria a doua oară. Nici o diferenţă între naşterea dinamovistă dintr-o fuziune care a îngropat cluburi vechi şi faimoasele congrese de unificare prin care comuniştii i-au îngropat pe social-democraţi. De altfel, Dinamo, Steaua şi Iliescu sînt cele mai vechi fraude în vigoare ale vieţii publice româneşti. În 1990, Dinamo s-a repezit să-şi schimbe numele. Voia să devină <Unirea Tricolor>. Oare de ce? Se simţea marele club în culpă? Şi care era culpa? Însă frisonul a trecut repede. Aşa cum Iliescu şi-a asumat un presupus trecut de muncă în slujba României, bla, bla, bla, Dinamo pozează istoric în continuatoarea unei mari tradiţii.

Marcel Popescu, preşedintele clubului sportiv, are nesimţirea să revendice zeci şi sute de medalii cîştigate de sportivii dinamovişti la 14 Olimpiade. Serios? Dar unde anume, la ce alte cluburi, în afară de Dinamo, Steaua & co puteau face sportivii români performanţă? La cluburile desfiinţate? Calculul lui Popescu e la fel de abject ca o luare de ostatici. Sportivii trebuiau să concureze undeva şi nu aveau de ales. Dinamo transformă o constrîngere în triumf. Palmaresul real al clubului trebuie măsurat în prelungirea răului. În formula de dominaţie şi corupţie prin care Borcea, Becali şi celelalte arătări fără de partid continuă o tradiţie nenorocită. La Mulţi Ani uitare, Dinamo!