Supra, para şi Tolo
Sîntem sub divizia a patra la spectatori şi egali cu trei divizii engleze de-o dată la bani
Port 43 la pantof. Nimeni nu mă va convinge că mi se cuvine sau că mi-ar sta mai bine cu 47. Revin, deci, […]
Sîntem sub divizia a patra la spectatori şi egali cu trei divizii engleze de-o dată la bani
Port 43 la pantof. Nimeni nu mă va convinge că mi se cuvine sau că mi-ar sta mai bine cu 47. Revin, deci, la aberaţia care nu-mi dă pace: cum adică 100 de milioane pentru televizarea campionatului? Dacă ar fi vorba doar de prostia cizmarului, n-ar fi o noutate.
Am mai trecut prin aşa ceva. Însă aici e vorba de o supradimenisonare sfruntată, de o ficţiune, în care o mînă de vreascuri produce o rază laser, iar un anumit produs organic se face bici.
Ruptura între valoare şi monedă se cheamă inflaţie. Lumea care începe să se autoestimeze superlativ e o lume în inflaţie. Iar asta se plăteşte, pînă la urmă, crunt. Nu avem oare voie să ne preţuim? De ce noi nu şi alţii da? Nici o grijă, avem voie orice: avem voie să inventăm preţuri şi avem voie să dăm faliment.
Am în faţă măsura exactă a fotbalului englez, după etapa din seara zilei de 20 aprilile 2008. Premiership: medie de spectatori 40000 pe meci. Divizia B( Championship, cum i se spune oficial): medie de spectatori, puţin sub 25000. Divizia C: medie spectatori,15000. Divizia a patra: medie de spectatori, 6000.
Aici apare şi Liga noastră de 100 de milioane: cu o medie sub 5000 de spectatori pe meci, sîntem sub divizia a patra engleză. Aşa cum se ştie, englezii sînt o naţie fără simţul afacerilor. Nu e, deci, de mirare că suma drepturilor tv pentru toate cele trei divizii de sub Premiership abia atinge 150 de milioane de euro. Noi, infinit mai ageri şi mercantili, ne-am evaluat prima ligă naţională la 100 milioane. Sîntem sub divizia a patra engleză la spectatori şi egali cu trei divizii engleze, de-o dată, la bani. Cineva a decis aşa. Piaţa? Da, piaţa de iluzii. Aceaşi piaţă care a hotărît că, oficial, sîntem europeni şi stat de drept cu legi bune scrise de bărbaţi drepţi care, fireşte, nu pot fi anchetaţi. Pe această piaţă, avem un fotbal inestimabil. Atenţie!
Ştiu că milioanele şi imperiile mediatice pot da senzaţia de măreţie. E uman. Însă nu reuşesc să înţeleg cum poate un ziarist de talia lui Cătălin Tolontan, omul care a creat media-fenomenul Blogontan, să comenteze această farsă cu gravitatea cuvenită evenimentelor istorice. E piaţa noastră şi trebuie să o ajutăm? De acord. Să-i spunem adevărul.