Aici a jucat şi nu va antrena

Într-adevăr, locul lui Mircea Lucescu e la Dinamo, dar aduce mai mult a placă memorială decît a cabină de pilotaj. „Aici a jucat Lucescu M.!” – spune inscripţia, rezumînd strict o istorie sportivă adevărată. Şi postumă. Doar legătura sentimentală a […]

Într-adevăr, locul lui Mircea Lucescu e la Dinamo, dar aduce mai mult a placă memorială decît a cabină de pilotaj. „Aici a jucat Lucescu M.!” – spune inscripţia, rezumînd strict o istorie sportivă adevărată. Şi postumă. Doar legătura sentimentală a supravieţuit şi ea explică de ce recentele declaraţii filo-dinamoviste ale lui Lucescu ţin de nostalgia jucătorului, nu de planurile viitoare ale antrenorului.

Iluziile conducerii dinamoviste sugerează un grad scăzut de percepţie, dar asta nu e de mirare pentru o echipă de manageri străini de logica internă a fotbalului. Nici asta nu poate fi o surpriză, într-o lume comandată de la un cap la altul de oameni lăuntric incapabili de cultul fotbalului.

Episodul Lucescu poate fi de folos trupei de pe Dinamo (nu din şi nu de la) doar în măsura în care ar putea să o ajute să priceapă ce anume a păţit clubul în ultimii 20 de ani. Ideea de recrutare a lui Lucescu e apogeul unei despărţiri de realitae care a devenit, între timp, separaţie totală. Dinamo şi celelalte cluburi clasice româneşti au fondat o lume care valorizează scandalos de mult pe p piaţa închisă şi nimic în afară. De aici tensiunea de mucava a derby-urilor locale care pîrjolesc naţiunea dar îşi pierd flama şi relevanţa, undeva înainte de Ruse.

Lucescu şi ceilalţi fugari au confirmat, prin negaţie externă, regula internă: valoarea fotbalului românesc nu se mai stabileşte acasă. Cluburile au rămas să consume închipuiri fără conţinut şi s-au adîncit în această iluzie pînă la degradarea completă a performanţei. Lucescu a intrat, în schimb, pe o orbită de performanţă reală. Cele două planuri au devenit incompatibile. Situaţia e cu atît mai gravă cu cît Lucescu a devenit un bun european, dar nu un un european de lux, ci una din valorile solide, de plan secund ale fotbalului continental.

Dealtfel, e ceva trist în lipa de desăvîrşire a unui antrenor confiscat de naveta turco-ucrainiană dar, pînă şi asta, e prea mult pentru nivelul de performanţă al cluburilor noastre. Lucescu e inaccesibil pentru că Dinamo nu are o platforma valorică minimă. Abia apoi vine limita de salariu.