Vital?

Prostiile sîrbilor, croaţilor şi bosniacilor trebuie să fie un exemplu de neurmat. Vă amintiţi? O mîndreţe de fotbalul a reuşit, pînă la urmă, un singur lucru: să se sinucidă ruşinos. La un moment dat, de fapt la mai multe, fotbalul […]

Prostiile sîrbilor, croaţilor şi bosniacilor trebuie să fie un exemplu de neurmat. Vă amintiţi? O mîndreţe de fotbalul a reuşit, pînă la urmă, un singur lucru: să se sinucidă ruşinos. La un moment dat, de fapt la mai multe, fotbalul jucat în Iugoslavia a fost tot ce era mai încîntător şi mai imprevizibil în Europa. În fond, n-am luat 6-4 pe Ghencea degeaba. Ne-au făcut terci, fără să se uite în urmă. Şi aveam o echipă cu două etaje peste naţionala lui Piţi. Numai că nebunia elementară a dat fotbalului iugoslav şi geniul, şi arma cu care şi-a venit de hac. Sîrbii, croaţii şi bosniacii, urmaţi la distanţă de muntenegreni şi albanezi, au luat fotbalul în serios. Cretin şi copilăreşte. L-au doborît, confundîndu-l cu tot ce merită trăit altfel: onoare, patriotism, istorie, politică.

În nebunia lor cu totul particulară, oamenii fotbalului iugoslav au decis că ei au decis tot. Croaţii de pildă, cred că Bad Blue Boys, falanga de ocnaşi din jurul lui Dinamo Zagreb, a început războiul de eliberare cu Belgradul. Un monument lîngă stadionul Maksimir din Zagreb îi comemorează pe cei ce „au început războiul pe acest teren”. Într-adevăr, în primăvara lui 1990, Dinamo a jucat cu Steaua Roşie şi meciul s-a tăiat repede. Bad Blue Boys au atacat cu pietre, Boban a luat în şuturi un poliţist iugoslav, trupa „Ţiganilor” de la Steaua Roşie a fost scoasă din stadion cu elicopterul. Bad Blue Boys au plecat pe front, cu însemnele clubului pe uniforme.

În 1991, Steaua Roşie a bătut tot şi a devenit Campioană Europeană. Apogeul pregătea catastrofa. Zeljko Raznatovici, zis Arkan, a pus mîna pe comando-ul „Ţiganilor”. Slobodan Miloşevici l-a instrumentat prompt şi fanii au devenit baza bandelor criminale trimise în Bosnia. Tot cu însemne de club la tresă. Nici Partizan Belgrad n-a stat deoparte şi a reuşit să intre în stadion cu un aruncător de grenade. Ţinta: „Ţigani”. Victime: un copil de 12 ani. După război, „Ţiganii” au prins gustul politicii şi s-au întors împotriva lui Miloşevici. Bannerele au schimbat mesajul: „Slobo, fă-ne o favoare. Împuşcă-te!” În 2000, „Ţiganii” au fost în fruntea trupei care a luat cu asalt televiziunea. După modelul cretino-istoric lansat de croaţi, „Ţiganii” cred că ei au pus capăt dictaturii.

De ce merită revăzut filmul? Aproape nici o legătură cu Kosovo. În schimb, mult de luat aminte la sărăcia extremă a fotbalului aşezat pe post de viaţă. Mutu se dă cu gel verde din glandă de tapir.Vital?