Parada fragmentelor

Nu vi s-a făcut dor de ceva elementar? Ceva clar şi răspicat. Întrebarea s-a născut din saturaţie. Din bombardamentul cu fragmentaţie care loveşte retina şi creierul oricui se interesează astăzi de fotbal. Nimic nu mai e integral şi totul e […]

Nu vi s-a făcut dor de ceva elementar? Ceva clar şi răspicat. Întrebarea s-a născut din saturaţie. Din bombardamentul cu fragmentaţie care loveşte retina şi creierul oricui se interesează astăzi de fotbal. Nimic nu mai e integral şi totul e pe jumătate, sfert sau subsfert. Aproape că nu e nevoie de exemple, căci există numai exemple. Cutare nouă stea cumpărată de Steaua sau de Rapid din sanatoriile geriatrice ale Europei sau din pubelele Americii de Sud trece drept prefaţă a Revoluţiei Mondiale. Torje vrea să joace cu Dinamo în grupele Ligii Campionilor. Frumos. Dar unde e substanţa? Cînd va apuca realitatea să ajungă din urmă acest gen de pretenţii? Nu ştiu care de la Cluj dă un gol de artist norocos şi, gata!, avem pe ce ne rezema. Dacă nu o săptămînă, măcar cîteva ore la jurnale TV. Un altul de la Bistriţa sau de la Buzău face o deposedare sau bate un aut ceva mai lung şi de aici reiese imediat un profil de potenţial gladiator. Alţii reuşesc să lase o urmă pur şi simplu pentru că s-au accidentat sau şi-au accidentat iubita sau nu se mai tem de poliţie cînd conduc maşini tari.

Milioane de astfel de fragmente se înfig zilnic în atenţia pblicului care se alege cu un discernămînt şvaiţer şi cu un ciclu de atenţie fixat în jurul cotei de 5 minute. Parada fragmentelor a înlocuit atît de compact prezenţa statuilor încît în plină furtună informaţională e imposibil de spus pe ce ne bazăm şi încotro mergem. Viitorul însuşi s-a devalorizat şi a lăsat locul unei pofte nesăţioase de prezent. Daţi-ne fragmente! Mai mici, dar mai multe!

Întrebarea e: unde sînt fotbalul şi fotbalistul mediu, dar coerent? Unde, echipa de uzură şi cursă lungă? Unde rezistenţa la toane, fluctuaţii şi întîmplări? Unde oamenii care apar în faţă după ce au făcut ceva durabil? Sau nici măcar nu apar. Am avut acest obicei pînă la Munteanu. Nu din fire, ci prin excepţii contracurent. Tot era ceva. Cam la margine şi oarecum ilegal. Prin alte părţi, stilul elementar şi adevărurile întregi circulă încă pe centru. Capello, la prima şedinţă de pregătire cu naţionala Angliei: „Să vă intre în cap. Cu mine o luaţi de la zero. Nimeni nu e selecţionabil din oficiu. Iar antrenamentele se dublează.” De faţă: Gerrard, Ferdinanad, Rooney, etc.