Modelul care nu minte
Jamie Carragher nu se teme să facă exact ce i-au spus părinţii. De ce n-ar fi tocmai Jamie Carragher un model? Nu văd de ce ne-am lipi de fotbaliştii purtaţi de UNESCO pe la parastase africane. Nici cum ne-ar putea […]
Jamie Carragher nu se teme să facă exact ce i-au spus părinţii. De ce n-ar fi tocmai Jamie Carragher un model? Nu văd de ce ne-am lipi de fotbaliştii purtaţi de UNESCO pe la parastase africane. Nici cum ne-ar putea educa gestul de borfaş al lui Zidane sau conduita de salesman global a lui Beckham. Văd, în schimb, o sumedenie de avantaje civice în modelul Carragher. Stoperul lui Liverpool e ce e: un tip crescut în cartierele muncitoreşti din Liverpool. În consecinţă, se poartă aşa cum a învăţat. E consecvent şi nu se teme să facă exact ce i-au spus părinţii.
Să recapitulăm. În 2002, la un meci cu Arsenal, o monedă aruncată din tribună l-a lovit în cap. După o clipă, Carragher a pus mingea jos şi, în loc să bată autul, a aruncat moneda înapoi, în tribună. Anul trecut, l-a anunţat pe McClaren, că n-are de gînd să îmbătrînească pe tuşă. Şi s-a retras de la „naţională”. Apoi a venit Capello. Presa a vrut să ştie dacă retragerea rămîne în vigoare. Carragher: „Ce am decis, am decis!” Sîmbăta trecută, după un meci de Cupă, Carragher a răbdat cîteva minute de insulte din trbună: fanii lui Luton, băieţi de stirpe aleasă, aveau ceva cu accentul lui de Liverpool. Au urmat, subtil, cîteva pahare cu bere, aruncate în direcţia lui. În clipa următoare, Carragher s-a repezit după ei, în tribună, cerîndu-le distinşilor critici să se arate.
Însumînd, o regulă simplă: sînt fotbalist, îmi fac meseria, iar asta nu dă nimănui dreptul să creadă că nu mai sînt om. E vorba, în limbajul direct şi în lipsa de paranteze ale lui Carragher, de demnitatea persoanei. Parcă asta e şi tema favorită a societăţii civile, nu-i aşa? Ce e, pînă la urmă, mai demn: discursul gol sau curajul de a lua de gît nesimţirea? Din toată ignoranţa lui de Liverpool, Carragher e un model infinit mai util decît declamaţiile despre virtute şi toleranţă. Bunul simţ e o artă elementară şi spontană. Iar Carragher trăieşte această formulă simplă, aşa cum a învăţat în lumea fără eschive a muncitorilor din Liverpool. Intervievat recent, Carragher a făcut mărturisirea esenţială: „În copilărie, am învăţat că numai sclifosiţii ţin banii în portofel. Am milioane la bancă, dar port banii tot în buzunarul pantalonilor”. După care a scos de acolo cîteva bancnote boţite. Dovadă că n-a învăţat să mintă.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele