Evitaţi rugbyul! Conţine Justiţie!

Regulile jocului au o amănunţime penală care persecută echipele bazate doar pe entuziasm. Africa de Sud e cea mai bună echipă a lumii. Practic, indiscutabil şi incontestabil. Nu şi indubitabil. Comparate cu erele fotbalului, în rugby dominaţiile sînt mai scurte […]

Regulile jocului au o amănunţime penală care persecută echipele bazate doar pe entuziasm. Africa de Sud e cea mai bună echipă a lumii. Practic, indiscutabil şi incontestabil. Nu şi indubitabil. Comparate cu erele fotbalului, în rugby dominaţiile sînt mai scurte şi mai puţin categorice. Aşa dictează natura, regulile şi utilajele acestui joc foarte schimbător în verdicte. Prin natură, rugby-ul are un grad de dificultate care descurajază solistica, vedeta şi loviturile maeştrilor solitari. Echipa cîntăreşte infinit mai mult. Regulile au o amănunţime penală care persecută cu sadism echipe adesea vinovate doar de entuziasm. Utilajul de bază e o minge iraţională care ţopăie aleatoriu şi măscăreşte orice urmă de geometrie. Într-un asemenea joc, nenorocul e frecvent şi stabilit legal. Într-un asemnea joc, îndîrjirea şi rezistenţa pot lua locul tuturor celorlalte virtuţi. Asta a făcut Anglia. În clipa cea mai nesigură a istoriei ei, prinsă între generaţii, lovită de sterilitate şi îngrozită de ideea că ar putea reuşi eseuri, Anglia s-a ridicat prin acea negaţie de cremene pe care rugby-ul o încurajează, fără rezerve. Abrogată în grupe de Africa de Sud, Anglia a urcat, pe nervul împotrivirii, pînă în finală. Unde a întîlnit, iar, Africa de Sud. Echipa mai bună.

Cum se rezolvă, în rugby şi numai în rugby, dilema care a adus în finală echipa mai bună şi echipa mai fidelă rugby-ului? Cu o cruzime insuportabilă şi, din nou, sută la sută legală. Mark Cueto a plonjat în terenul de ţintă. Era 9-3 pentru Africa de Sud. Un eseu englez ar fi întors meciul. Sau l-ar fi relansat. A fost eseu valabil? În rugby, răspunsul vine la capătul unei anchete. Anchetarea suspectului Cueto a mers pînă la tortură, pînă la proba moleculară cu ADN. După cîteva minute de teste repetate şi fotograme comparate, arbitrul video a anulat eseul. A fost decizia corectă. Bocancul lui Cueto a atins praful tuşei înainte ca mingea să se înfigă în terenul de ţintă. Cîţiva milimetri în plus, cîteva zecimi de secundă în minus. În nici un alt joc o decizie nu putea fi simultan atît de corectă şi de nedreaptă cu spiritul meciului. Dar, în rugby, spiritul jocului e suveran. Spiritul meciului nu contează. Nu vă apucaţi de rugby! E un joc infernal. Sau apucaţi-vă! Dacă vreţi să înţelegeţi ce e justiţia şi de ce fuge lumea de ea. Spre fotbal şi politică.