Under 21 şi over 30

T.R.U. trage concluziile amicalului cu Anglia

Sîntem ciudaţi. O să cîştigăm des şi o să suferim mult.

Un amical de tineret, Anglia- România(1-1), pe Ashton Gate, la Bristol. Neobişnuit de viu şi mult mai educativ decît părerile curente despre […]

T.R.U. trage concluziile amicalului cu Anglia

Sîntem ciudaţi. O să cîştigăm des şi o să suferim mult.

Un amical de tineret, Anglia- România(1-1), pe Ashton Gate, la Bristol. Neobişnuit de viu şi mult mai educativ decît părerile curente despre cum e la caracter fotbalul românesc. Un meci plasat, aparent, în era amicalelor inutile a accelerat rapid spre ceva mai ambiţios, cu intrări de NHL, 7- 8 galbene, un roşu şi o foarte sinceră expunere de caractere.

Aşa cum era de aşteptat, Anglia a demonstrat că nu cunoaşte indiferenţa. Englezii au insistat, încercînd, probabil, să rupă complexul românesc (nu ne-au mai bătut din 1970 şi ar fi cazul să ne amintim vremurile în care sufeream de complexul maghiar).

Ce am aflat despre felul românesc de a juca fotbal a fost mult mai interesant. Nu pentru că am fi speciali, ci pentru că sîntem foarte speciali. E clar că am reintrat în faza pozitivă. România Under 21 n-a semănat cu suita demoralizantă şi demoralizată a echipelor româneşti ale ultimilor 10 ani. Tonusul şi siguranţa au crescut. Dar lucrul cu adevărat interesant e ce s-a văzut, dincolo de moment şi epocă.

Există un număr de trăsături tipice, greu alterabile ale fotbalului jucat de „ai noştri” pe care fotbaliştii tineri le ţin „la vedere”. E tot ce au învăţat de mici, laptele şi mentalitatea pe care le-au supt pe maidanele şi terenurile de acasă. Lăsînd la o parte excepţii ca Torje – mic desperado, la 17 ani – şi Săndoi – părinte serios şi afectuos în relaţia cu elevii săi – rezumatul Bristol al caracterului românesc în fotbal spune că: nu ştim să ne apărăm sau nu ne dăm în vînt după calcarul defensiv; avem un simţ speculativ ieşit din comun, un soi de ştiinţă derutantă a situaţiilor acute create din nimic şi pe nesimţite; sîntem tehnici într-un fel anume, cu o relaxare şi o lepădare de angajament care merg pînă la indolenţă sau aroganţă; avem deci probleme de atitudine, dar şi un fel şerpesc, delicat şi vicios de a lovi. Adversarii prea serioşi – cum sînt englezii – îl simt abia după ce au fost străpunşi.

Sîntem ciudaţi. Cu asemenea trăsături, o să cîştigăm des şi o să suferim mult. Avem, de la bun început, o vîrstă incertă: „under 21” şi „over 30”. Mai ciudat e ce vine apoi. Tinerii Under 21 devin seniori fără să crească. Evoluţia morală încetează. În marea lor majoritate, ei rămîn prinşi, şi la maturitate, în vîrsta talentată şi neserioasă a tinereţii.