CAPCANA ŞI REMEDIUL

T.R.U. se întreabă dacă Dinamo poate gestiona avantajele turului

S-a reuşit un rezultat mare cu preţul unui salon de spital

Capcana: Dinamo a făcut un meci istoric pe Olimpico. Da, l-a făcut, dar istoria nu s-a încheiat la Roma, ci […]

T.R.U. se întreabă dacă Dinamo poate gestiona avantajele turului

S-a reuşit un rezultat mare cu preţul unui salon de spital

Capcana: Dinamo a făcut un meci istoric pe Olimpico. Da, l-a făcut, dar istoria nu s-a încheiat la Roma, ci va continua, la Bucureşti, tot cu o situaţie clasică, şi anume cu un aranjament mai bine cunoscut şi agreat de fotbalul italian: contra în adversitate. Asta înseamnă că Dinamo va avea ceva de apărat şi asta obligă la o postură psihică pentru care echipa nu pare, încă, pregătită. La Roma, Dinamo a dus consumul de energie, jucători, noroc, inspiraţie şi oase, pînă în pragul sacrificului. Dinamo a cucerit sau a ‚cumpărat” un rezultat mare, cu un preţ exorbitant: costul unui salon de spital. Dinamo a încheiat meciul cu Lazio împuţinată şi va începe, la Bucureşti, silită să improvizeze. Pericolul acestei situaţii izbucneşte, de regulă, în manşa a doua, cînd echipa care s-a expus şi deshidratat eroic în primul meci, nu mai e capabilă de concentrarea care închide disputa şi aduce calificarea. Aici e fisura. Italienii au crescut, de generaţii, cu obişnuinţa revanşelor cinice, în faţa echipelor istovite de marea izbîndă iniţială. Iar Lazio e o echipă medie, dar o echipă medie italiană.

Remediul: ce poate face Dinamo, într-un retur minat de sîngerarea masivă din tur? În primul rînd, să nu cumva să citească rîndurile de mai sus. În al doilea rînd, să absoarbă, pînă la ultimul strop, îngrijorarea matură din declaraţiile lui Rednic (foto). Cu alte cuvinte, Dinamo trebuie să crească brusc şi să atingă, pentru o seară, nivelul de sobrietate, prudenţă şi economie pe care parodia mediatică şi sportivă a Campionatului intern le descurajază sistematic. Dinamo trebuie să devină o echipă internaţională, iar această propunere nu e o sminteală. Ea pleacă de la Lobonţ, punctul de stabilitate şi profesionism maxim al echipei, intrusul ‚italian” care a blocat Lazio la Roma. Dacă va asculta, lipită de catarg, comenzile lui Lobonţ, Dinamo va supravieţui la Bucureşti, se va califica şi va apărea în grupe ca o echipă mult ma puţin locală decît s-ar putea bănui. E aproape imposibil dar e, încă, posibil. Totul ţine de prudenţă şi de sînge rece. La Bucureşti, Dinamo nu trebuie să presupună nimic. Trebuie doar să se plaseze în afara regulilor istorice. Să joace, adică, indiferent şi sec, cinic şi răbdător, fără dor de spectacol şi fără orgolii premature.