Nadal în iarbă

de TRAIAN UNGUREANU

Întreruperile de la Wimbledon fac vizibili nervii din pachetele de muşchi. O dilemă e o situaţie contradictorie pe care restul lumii o elimină rezolvînd-o, iar britanicii o culivă ignorînd-o. Aşa, de pildă, cazul Wimbledon vs. meteo. Cînd […]

de TRAIAN UNGUREANU

Întreruperile de la Wimbledon fac vizibili nervii din pachetele de muşchi. O dilemă e o situaţie contradictorie pe care restul lumii o elimină rezolvînd-o, iar britanicii o culivă ignorînd-o. Aşa, de pildă, cazul Wimbledon vs. meteo. Cînd trebuie organizat turneul? Nu toamna, iarna sau primăvara (cînd plouă), ci, desigur, vara (cînd plouă). Turneul se strecoară stoic şi abil printre ploi, pe baza unui vechi acord între vreme şi viaţă pe care doar englezii îl înţeleg. Dilemă ignorată, dilemă rezolvată. Consecinţa: se joacă, din cînd în cînd, pînă se termină (nu se ştie cum) la timp. A doua consecinţă: Nadal – Soderling, meciul care a început sîmbătă, a fost întrerupt de şase ori şi nu se încheiase, încă, marţi.

A fost mai bine aşa. S-a putut vedea mai mult şi mai bine ce e fragmentar şi nevrotic în Nadal, părinte al celuilalt tenis (zona non-Federer) şi Papă al unui nou fel de a face şi de a fi în sport. Nadal şi Soderling au compus, ciob cu ciob, un troc epileptic de mingi penale, dar eroul acestui mod ostil şi nevrotic de a compune agresiunea sportivă e Nadal. Fără rival. Nadal e numele unei răfuieli care pîndeşte oriunde şi oricînd, ca o o răzbunare de familie purtată din generaţie în generaţie. Sau, mai aproape de noi, numele sec al unui îngrăşămînt de ultimă generaţie (unul din precursorii de detonare cu mare căutare pe piaţa fabricanţilor de bombe care au ţintit Londra şi Glasgow, în timp ce la Wimbledon se juca şi nu se juca tenis).

Nadal nu e o dilemă, ci un pachet de muşchi din care se văd nervii. Asta e arhisuficient pe zgură, suprafaţa care nu admite neclarităţi, lutul monoton din care mingea sare, întotdeauna, egal şi invită la muncă, pe îndelete şi pe săturate, agresiunea. Şi insuficient la Wimbledon, unde plouă, ori de cîte ori nu plouă. Acolo domneşte tenisul dilematic, jocul iute şi neregulat pe care îl dictează ricoşeul otrăvit al gazonului. Nu e clar dacă Federer va cîştiga, dar Nadal a pierdut, deja, la Wimbledon. Nu din cauza ploii. Iarba explică tot. Iarba prin care mişună dileme nerezolvate.