Eroismul plenar a expirat
Triumfa aceia care stiu sa-si propuna doar atît cît pot duce. Fotbalul e în retragere. Nu în declin, ci în retragere, într-o repliere care impune calcule savante si dozaje strategice. Participarea pura nu mai e de ajuns. Nimeni nu mai […]
Triumfa aceia care stiu sa-si propuna doar atît cît pot duce. Fotbalul e în retragere. Nu în declin, ci în retragere, într-o repliere care impune calcule savante si dozaje strategice. Participarea pura nu mai e de ajuns. Nimeni nu mai cîstiga doar pentru ca se bate cu pieptul gol si pletele în vînt. E insuficient. Cît poate dura entuziasmul? Cîte meciuri si pe cîte fronturi? Un calendar miriapodic a încarcat sezonul mult peste limita napoleonica a atentiei simultane. A aparut blestemul echipelor si al jucatorilor mari, fortati sa înainteze pe structura Campionat, Cupa, Liga Campionilor, calificari Euro / World. În aceste conditii de densitate feroce, totul sau aproape totul depinde de arta optiunii, de atacul concentrat pe un sector si abandonul tacut al temeleor secundare.
Italia a arestat Cupa Mondiala venind, odihnita ( si revansarda) pe turnanta exterioara, din pozitia outsider-ului conservat. Brazilia a disparut prin supraexpunere. Finala Ligii Campionilor a admis doua echipe care n-au facut frontul campionatului si cupelor interne. Liverpool a abondant voluntar, cîndva în ianuarie, campania pentru titlu si a lasat în seama altora istoricele si partial inutilele cupe si subcupe engleze. În acelasi timp, Chelsea si Manchester United au cazut într-un gigantism irational si s-au batut, pîna la sleirea deplina, pe toate fronturile posibile. La sfîrsitul sezonului, aproape fiecae meci jucat de Chelsea si Manchester United a fost o semifinala, o finala sau, în orice caz, un meci încarcat de miza, de adversari mici care visau sa fure macar un punct glorios. A.C. Milan a transformat într-un enorm avantaj fizic si moral penalizarea de 8 puncte care i-a permis sa nu-si mai puna problema campionatului. Apoi, readmisa în Liga Campionilor, a urcat versantul cu mintea limpede, fara noxele pe care la absoarbe o echipa integralista. La 38 de ani, Maldini a încheiat sezonul mai oxigenat decît Rooney, la 22.
Naivii vor conchide ca fotbalul lui 2007 e un campionat global în care cîstiga cine joaca mai putin. Într-adevar, eroismul plenar a expirat. Cu observatia ca nu e suficient sa pierzi meciurile pe care nu le joci. Trebuie sa cîstigi restul.