Mia de tinichea

După o viaţă în marele fotbal, Romario a făcut prostia să înceapă să numere.În fotbal, cifrele trăiesc puţin şi nu stabilesc nimic. Consumăm statistici, dar nu le punem să clădească reputaţii şi eroi. 37-0 cu Samoa de Vest sau 1836 […]

După o viaţă în marele fotbal, Romario a făcut prostia să înceapă să numere.În fotbal, cifrele trăiesc puţin şi nu stabilesc nimic. Consumăm statistici, dar nu le punem să clădească reputaţii şi eroi. 37-0 cu Samoa de Vest sau 1836 de minute fără gol spun unul şi acelaşi lucru: o sclipire numerică, un unghi de calcul, care se pierd imediat, odată cu propria lor lipsă de greutate. Nimeni nu se apucă să ţină cu Arsenal pentru că a stat neînvinsă vreme de 53 de meciuri sau cu Olanda pentru că nu a cîştigat nici o Cupă Mondială. Spre deosebire de probele atletice care se plimbă de-a lungul şi de-a latul unui tabel de logaritmi, fotbalul îşi scrie istoria prin poveşti, mituri şi eroi: Steaua 1986, galaxia Real, Romario driblînd cu aerul unui mini-pachebot mobil ca un surf.

Asta n-a ştiut să accepte Romario şi a devenit îndată un personaj tragi-comic: echivalentul unui şlep scufundat. Duminica trecută, la un moment dat, în timpul meciului Vasco Da Gama – Recife, Romario şi-a imaginat cu maximum de libertate contabilă că a înscris golul cu numărul o mie. Asta după ce a pus în contor tot ce a înscris în meciurile sale de junior, în amicaluri, şuşe, meciuri oficiale şi, în genere, în toate apariţiile sale în compania unei mingi. Şi chiar dacă mia lui Romario ar fi minuţios autentică, la ce bun o asemenea autocelebrare statistică? Romario e demult încheiat şi laureat în istoria fotbalului. O mie de goluri nu spun nimic. Un gol de neuitat e tot şi duce cu el imaginea şi amintirea unui mare jucător cît va mai fi televiziune pe lume. La ce bun o cunună de tinichea pe un monument şi la ce bun o cifră care mută o carieră superbă pe un site de jocuri virtuale?
La mijloc e o pretenţie absurdă care întinde machiajul pe faţa junilor primi ce-şi doresc nemurirea, tîrziu, după căderea cortinei. Romario şi-a dorit recordul, acea supremaţie numerică pe care fotbalul o respinge. Romario a vrut să rămînă deşi plecase demult. La 41 de ani, după o viaţă de fotbal mare, mia de goluri scornită de contabilii lui Romario e o semnătură în fals. De asta va fi uitată repede şi în locul ei va rămîne ce a făcut cu adevărat Romario, pe cînd era tînăr şi nu se încăpăţîna să numere.