Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Cum se munceşte la Liverpool

Paradoxal, oamenii lui Benitez au jucat acelaşi fotbal. Dar la turaţii diferite. S-a autoprogramat Liverpool pe o orbită de mare randament în Liga Campionilor? A fost subperformanţa constantă din Premiership un act de indiferenţă premeditată? Aşa s-ar părea. Căci Liverpool […]

miercuri, 9 mai 2007, 5:14

Paradoxal, oamenii lui Benitez au jucat acelaşi fotbal. Dar la turaţii diferite. S-a autoprogramat Liverpool pe o orbită de mare randament în Liga Campionilor? A fost subperformanţa constantă din Premiership un act de indiferenţă premeditată? Aşa s-ar părea. Căci Liverpool n-a dat nici un moment impresia că se bate pentru titlu. Dimpotrivă, ceva în jocul uniform mediocru al meciurilor ratate de Liverpool în Premiership a sugerat că echipa joacă strict administrativ în Anglia, după ce a evaluat sever fronturile de lucru şi a ajuns la concluzia că Liga Campionilor e singurul orizont de mare valoare. Posibil. Şi improbabil. În primul rînd pentru că Liverpool a ajuns în finala Ligii. Subliniez a ajuns, ceea ce vrea să spună că a forjat cu greu fiecare meci de Ligă, fiecare tur şi fiecare calificare. N-a fost aproape nici o diferenţă între icniturile colective de mare gabarit (şi risc) ale lui Liverpool. Între varianta internă şi varianta externă. Echipa n-a avut două ediţii de turaţie complet diferite. Liverpool a jucat acelaşi fotbal. Cu el a ratat ierarhia internă şi tot cu el va juca finala de la Atena.

Insuccesul intern şi marele şi neaşteptatul succes extern ţin mai degrabă de textura complet dfvergentă a competiţiilor. Premiership e mai mult decît orice alt campionat, un maraton, o cursă de rezistenţă cu finiş invizibil. Regularitatea strocului şi memoria lungă sînt vitale. Prima te fereşte de accidente în faţa echipelor mici care încearcă şi reuşesc adesea să profite de golurile de ritm. A doua e cheia acelui gen de motivaţie suficient de elastică pentru a se întinde fără a-şi pierde încordarea, pe durata nesfîrşită a 40 şi ceva de meciuri. În schimb, Liga presupune cu totul altceva. Durata ei sportivă e alcătuită dintr-o serie de sprinturi succesive de mare intensitate. Întîmplător sau nu, acesta e programul de lucru potrivit cu temepramentul şi tradiţia fotbalului de Liverpool.

Comentarii (42)Adaugă comentariu

Comentează