Revelaţia 23

Într-un moment cînd nu mai avea ce demonstra, David a făcut legea pe Bernabeu. Mistica lui 23, numărul purtat pe spate de Beckham, e un joc contradictoriu şi profund. Vreme de o oră, acest număr a dictat jocul de pe […]

Într-un moment cînd nu mai avea ce demonstra, David a făcut legea pe Bernabeu. Mistica lui 23, numărul purtat pe spate de Beckham, e un joc contradictoriu şi profund. Vreme de o oră, acest număr a dictat jocul de pe Bernabeu. A fost arhisuficient pentru Real şi a impus cu trei pase-ordonanţă trei goluri. Prea mult pînă şi pentru maşina de recuperat şi revanşă germană, cea mai fioroasă şi mai ulceroasă construcţie în materie.

Renaşterea lui David Beckham n-a fost anunţată sau scontată. A venit. Misterios şi eruptiv. Demoblizat şi lăsat la vatra comercialismului american, David Beckham era în definitiv un personaj în plecare, un fost, un clasic mutat în Panteon, mai către margine, şi, aşezat acolo, bun de fotografiat. În mod inexplicabil, un pic iritat chiar, exponatul a reapărut pe puntea principală şi a declamat fără cusur rolul geometrului autoritar. Real a cîştigat pe pasele lungi, pe neaşteptatele deposedări şi sprinturi de acoperire ale lui Beckham. Întrebarea e bineînţeles: de ce?

Nimic imediat, direct sau profitabil, nu explică efortul şi ardoarea de debutant care s-au aprins în veteran. Capello îi constatase, pe bună dreptate, moartea clinică. Contractul galactic expiră în vară, ca o prelungire administrativă, un rest de partaj pe care împricinatul îl poate achita de pe tuşă sau din teren, formal şi fără eroisme. Viitorul placat în nu mai ştiu cîte sute de milioane de dolari e cert, compact şi protector. Şi atunci? De ce a reînviat Beckham? Cu ce scop, cînd nici un scop nu mai are sens?

Revolta lui Beckham a avut un singur izvor: revenirea la naţională. Echipa aceea tristă din care a fost îndepărtat sub noul regim McClarren. Echipa care nu plăteşte, dar înseamnă. Locul în care se măsoară pînă la urmă onoarea. Locul care doare şi lipseşte celor care nu au uitat pentru cine au jucat fotbal de la bun început. De cînd erau copii şi fiecare gol îi făcea mîndri de ceva neclar şi puternic, gratuit şi inestimabil. Patriotism? La cine? La Beckham – cel mai bogat jucător de fotbal al lumii, afişul tridimensional, reclama fără sfîrşit, insigna de pe reverul soţiei? Ce revelaţie! Şi ce uşurare! Îţi vine să strigi în urechea tricolorilor: Hai România!