Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Catania înainte de Becali

Fotbalul este pretext şi vehicul pentru furiile mulţimilor. Am rămas fără amicalul de lux cu Italia, dar am o primit o temă de gîndire apăsătoare: ce facem cu fotbalul? Îl însoţim, din ce în ce mai tabloizi, pe spirala care […]

miercuri, 7 februarie 2007, 5:41

Fotbalul este pretext şi vehicul pentru furiile mulţimilor. Am rămas fără amicalul de lux cu Italia, dar am o primit o temă de gîndire apăsătoare: ce facem cu fotbalul? Îl însoţim, din ce în ce mai tabloizi, pe spirala care duce la război urban sistematizat? Sau ne scuturăm şi învăţăm temeinic englezeşte? După Catania, toată lumea a devenit, din panică, anglofilă. Modelul de urmat: stadioane în proprietatea cluburilor, tribune sectorizate, poliţie la cap de rînd, televiziune pe circuit închis. Stadioane penitenciar. The english way a dat roade. Pe stadioane e linişte. Haitele de huligani sînt aceleaşi, dar nu mai au scenă. Poliţia îi absoarbe şi îi intimidează de la metrou, pe stadion şi înapoi, la metrou.

Dar tratamentul englez a atacat simptomele, a impus cura de 90 de minute şi a ratat boala. Stadioanele au fost pacificate. Setea de anarhie şi nevroza violentă, nu. Noua ordine e o iluzie. Expulzată din stadioane, violenţa s-a revărsat în altă arenă. În mod matematic, reprimarea din arenele sportive a fost urmată de izbucnirea războaielor săptămînale de stradă. Pe stadioanele Angliei e linişte, în centrul oraşelor au loc, de vineri pînă duminică, scene de dezmăţ şi furie tribală. Pleava nu s-a pocăit doar pentru că nu mai poate sfărîma peluze. Sigur, fotbalul iese blînd în statistici, iar şefii cluburilor pozează în cavaleri ai meritului public. Dar soluţia engleză nu vindecă, tocmai pentru că presupune, pragmatic, o legătură simplă între fotbal şi violenţă. Adevărul e diferit. Fotbalul e pretextul şi vehiculul. El atrage pentru că permite încolonarea imediată în dosul unui stindard şi oferă „armatelor ultra” impresia eroismului, sensul şi greutatea care lipsesc în vidul existenţial al drojdiei tinere.

Odată ferecat de legi şi poliţie, fotbalul va fi înlocuit de alte vehicule. De pildă, politica. E exact ce pregăteşte Becali, la noi: un rezervor de furii şi spume, o troacă pentru brute. Stadioanele trebuie curăţate. Dar dacă gunoaiele vor fi împinse, din stadion pe făraşul lui Becali, vom avea un fotbal cuminte şi o lume nebună jur împrejur.

Comentarii (83)Adaugă comentariu

Comentează