Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Mult fotbal, puţină viaţă

Acest joc odinioară egal cu sine a ajuns un alibi planetar, care dă greutate copilăriilor. Dinamo ar putea impune, astă-seară, un egal sau o victorie pe White Hart Lane. Vom fi imediat tentaţi să înţelegem că fotbalul românesc a încheiat […]

miercuri, 13 decembrie 2006, 6:13

Acest joc odinioară egal cu sine a ajuns un alibi planetar, care dă greutate copilăriilor. Dinamo ar putea impune, astă-seară, un egal sau o victorie pe White Hart Lane. Vom fi imediat tentaţi să înţelegem că fotbalul românesc a încheiat bine 2006. Posibil, dacă vorbim de rezuttate, nu de fotbal sau mai precis nu de locul fotbalului. 2006 a lărgit acest loc pînă la dimensiunile unui maidan bogat, obsedat şi autist.

În România et orbis. 2007 va fi, aproape sigur, un an şi mai prost. Căci, şi în 2006, fotbalul a continuat să o ducă atît de bine, încît o duce prost. Plenar de prost şi nemăsurat de ascendent. Fotbalul a devenit, exasperant de important, global şi maniacal. Putem trăi, numai prin fotbal, în izolarea pe care o cereau, altădată, mînăstirile. Acest joc odinioară egal cu sine a ajuns un alibi planetar care înlocuieşte lucrurile cu adevărat serioase şi dă greutate copilăriilor. S-a spus, cu simpatie nechibzuită, că fotbalul e noua religie. Între timp, a devenit noua economie, noua garderobă de modele morale, locul marilor bătălii juridice, prilej de moarte şi viaţă, cult şi cîntar, orice numai plăcere simplă, nu. Cine crede altfel ar trebui să măsoare cinstit următoarele fapte petrecute în 2006:

– o lovitură cu capul în piept nu mai e fapt penal, ci temă de meditaţie, marfă pentru eseişti şi punct istoric

– în Franţa, cineva a înfiinţat Grupul Naţional pentru Adevăr în Finala Cupei Mondiale 2006 şi Asociaţia Justiţie Cupa Mondială 2006. Amîndouă au dat în judecată FIFA sub pretextul că faimoasa iscălitură de ocnaş a lui Zidane a fost sancţionată după vizionarea înregistrării video, iar înregistrările video nu sînt un mijloc legal de investigaţie în regulamentul FIFA. Statul de drept a fost încălcat

– doi oameni din ce avem noi mai bun discutau la televizor şi nu aveau altă vină decît că vorbeau bine româneşte şi arătau cum se poate trăi fără grabă şi fără fotbal. Au fost scoşi din priză. Sosise Real Madrid şi trebuia filmată sala de aşteptare. Goală.

– rapoarte publicate în 2006 spun că în 2005 salariile jucătorilor englezi au scăzut cu 3%. Pentru prima oară. Un tînăr semianalfabet din divizia a doua continuă să fie răsplătit cu 3000 de euro pe săptămînă. Rapoartele văd în asta o tendinţă economică sănătoasă.

– Becali creşte pentru că ne lăsăm educaţi de fotbal, şi în politică.

Asta e cu fotbalul. Prea mult.

Comentarii (49)Adaugă comentariu

Comentează