Miezul problemei

Steaua nu are un manager pentru că prietenia lui Gigi Becali cu Mihai Stoica este alibiul perfect

De la deportarea voluntară pe plajele braziliene, de unde l-a adus în bagajul de mînă pe Elton, și pînă la pumnul, tot voluntar, aplicat unui suporter, Mihai Stoica rămîne, involuntar pentru suporterii Stelei, miezul problemei. Revendicarea siglei de către umbrele trecutului, fîstîceala cu care a fost abordată pierderea numelui, lipsa unei voci care să explice dezastrul au dus comunicarea de la un zero călduț, lălăit ani de zile, la minus grade în relația cu galeria.

Ca într-o fabulă, balanța are mai multe talere. Pe de o parte, suporterii fac rău echipei prin neprezentarea lor, pe de altă parte, lipsa galeriei scutește clubul de amenzi sau riscul suspendării. Niciodată după ’89 raportul suporteri-club nu a fost unul obiectiv. Doza de subiectivism a planat mereu peste cel mai iubit club din România. De aceea unica strategie a fost impulsul. Conducătorii s-au dezis de băieții dezbrăcați la bustul gol, cu torțe aprinse, scandînd trivialități, în timp ce suporterii s-au detaşat de aroganța conducerii, ce confunda, nu de puține ori, administrarea clubului cu cea a unei ferme.

Gigi Becali vede înlocuirea lui Meme, fie şi temporară, ca pe o trădare, nu ca pe o salvare. Mihai Stoica şi-a scuzat mereu ieșirile prin afecțiunea față de club. Poate e timpul să argumenteze din țîțîni iubirea și să încerce reconcilierea printr-un capitol nou, din cea mai frumoasă carte pe care o poate scrie de acolo. „Cedarea locului de manager și propunerea către Gigi Becali a unei soluții de avarie”, așa ar suna titlul. Uitarea muncii pe care a depus-o la club, de-a lungul vremii, nu e un risc. Din contră, cu tribunele goale de acum, nimeni nu îi va scanda numele.