Răzvan Prepeliță

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Răzvan Prepeliță
Ies și Great

Acea imagine a copilăriei, din acel hol zgomotos, mi-a rămas peste ani, atunci când la televizor, „Minunea blondă” se învârtea cu mingea printre adversari cu o ușurință, de parcă desena cercuri în nisip.

La pauză, taică-meu s-a lăudat unor alți […]

...

Fair-play-ul de carton

 Cine a văzut circul din finala feminină de la US Open, făcut nu de un spectator ci chiar de Serena Williams, se uită de azi cu alți ochi la marea campioană.

După ce am trăit pe viu victoria Simonei la […]

...

O recomandare

Nu e vorba despre UTA, nicio o ironie,  e vorba desigur despre Juventus Torino, dar poate nepoții-nepoților noștri vor prinde astfel de documentare despre echipe românești. Serialul se chemă First Team:Juventus și deocamdată sunt doar șase episoade care […]

...

Cușca tigrului

Monumentul e închinat venirii primăverii în bătrânul oraș al Crimei și Pedepsei. Belgianul a semănat cu opera de artă celebră în oraș, nu datorită frizurii haioase ci mai degrabă faptului că atât de static a părut în duelurile cu francezii. […]

...

Zigzag

Așa rapide erau contraatacurile belgienilor față de tricicleta braziliană ce făcea ghidușii pe bordura circuitului.

Vedeta Neymar a fost și de data asta cel mai român jucător de la Mondial. Brazilianul s-a tolănit pe jos ca pe covorul din sufragerie […]

...

Bețiile fotbalului

E ciudat cum niște dezvăluiri despre viața extrasportivă nu șifonează imaginea celor în cauză, ba din contră. Așa e, ne e dor de ei

Permalink to Bețiile fotbalului
joi, 6 august 2015, 10:32

Citind, acum, povestirile lui Dorinel din vremurile naționalei de demult, despre arţăgosul Ganea şi replica acestuia care vorbeşte despre beţiile lui Munti, gîndurile îţi zboară, oricît te-ai strădui, tot la fotbal. Polemica e hazlie chiar dacă ei vorbesc serios.

Pe retină, în loc de șapte cărări, rămîne tot un teren de fotbal. Tot la munca lui Munti, tot la determinarea ganezului, tot la Hagi pe care îl vezi așteptînd momentul să rupă ritmul te gîndești.

Dacă ar fi fost vorba despre Mutu sau generaţiile care l-au urmat, orice can-can despre ei ne făcea să ne gîndim la cafteli cu mese rupte, la silicoane revărsate peste fițe, la mahmureala din care imnul se auzea înfundat, acoperit de un ecou rîgîit tocmai din canalul penibilului în care ei căzuseră cu tot cu fotbalul românesc. Capac.

L-am adus pe tata Puiu să ne salveze, ca pe un șef de scară chemat să își dea cu părerea despre blocul culcat la pămînt de un cutremur. Am ignorat bulina roșie pe care ne-a pus-o, din timp, Hagi pe frunte și, în loc să consolidăm, ne-am ofuscat că ne-a cerut machedonul o statuie.

Cine e ăsta, băi, care nu știe să acorde subiectul cu predicatul de ne cere nouă statuie?! Și o mai cere și nervos, răstindu-se la noi. Să își vadă el de pasele filtrante și să ne lase pe noi cu sfaturile. Azi, tata Puiu pune umărul la o reconstrucție a cărei implozie în condițiile campionatului românesc e iminentă.

Printre bombardamente, Akhmetov i-a construit o statuie lui Lucescu. Probabil, cîndva, într-o vizită la spital, în urma accidentului cînd tramvaiul nu se dăduse la o parte, Lucescu i-a povestit întîmplarea cu Hagi în care acesta revendica un selfie în basorelief României. Iar miliardarul nu a riscat să fie penibil, cum ne-am fi imaginat noi că am fi fost, dînd cu dalta pentru un fotbalist. Măcar de am fi fost beți cînd am refuzat, aveam o scuză. Cum au astăzi Dorinel și Ganea, cînd ne povestesc derapajele. Erau beți, de fotbal.

Comentarii (1)Adaugă comentariu

gery76 (1 comentarii)  •  7 august 2015, 5:54

Foarte pertinent si interesant articolul,citind si eu afirmatiile lor unul despre celalalt,in loc sa devin brusc siderat,brusc gandul mi-a zburat catre memorabilele meciuri ale acelei generatii minunate.

Comentează