Ataccarre, oștenii mei!

Gazzetta dello Sport a publicat, de curînd, un filmuleț în care patronul-antrenor-politician-viril Berlusconi îi explică antrenorului Inzaghi, în fața echipei, cum se strigă bărbătește de pe banca tehnică „Ataccarre!”. Fostul mare atacant oportunist, despre care Ferguson spunea că s-ar fi […]

Gazzetta dello Sport a publicat, de curînd, un filmuleț în care patronul-antrenor-politician-viril Berlusconi îi explică antrenorului Inzaghi, în fața echipei, cum se strigă bărbătește de pe banca tehnică „Ataccarre!”. Fostul mare atacant oportunist, despre care Ferguson spunea că s-ar fi născut în ofsaid și care avea timp în teren să arate cu ambele mîini culoarul pasei pe care o așteaptă, e învățat cum urlă rechinii imobiliari, tocmai de marele alb. Timid, Pippo reușește un îndemn sfios care nu e pe placul magnatului, pe care, oficial, doar vîrsta l-a scăpat de gratii.

Mîinile întinse și terminate în pumni, sunetul de catedrală a fotbalului, cam așa arăta, în era dinaintea căderii fotbalului italian, un oraș la picioarele unui atacant ce cucerise de unul singur trofeul Champions League în finala cu Liverpool. „Pippo Inzaghi segna per noi”, Pippo Inzaghi a înscris pentru noi, în refrenul galeriei milaneze.

Frumusețea cochetă a Piacenzei nu merită umbra metropolei Milano. Provincia pe care marele Verdi a ales-o pentru a deveni agricultor este cea care l-a propus în fotbalul mare pe cel care ne îngropa naţionala prin 2001, la Bucureşti, în calificările pentru Campionatul Mondial. Numărul nostru 10 era pe atunci Marius Niculae, o specificare făcută doar pentru a înţelege nivelul de oportunism, dintre atacanți.

Filmuleţul din vestiarul Milanului, cu proaspătul demis Pippo, ne poartă, fără să vrem, cu gîndul la meleagurile noastre. Finul „este unul dintre noi” a arătat mai mereu că ştie să îşi mobilizeze coechipierii, ecoul pumnului său crăpînd, pe vremuri, geamurile unor vestiare. Așadar, nu ar fi probleme din punctul acesta de vedere. Din contră, în situaţia de la noi, să nu îl deranjeze pe Ştefan cel Mare că altcineva strigă mai tare decît el: „Ataccarre, oștenii mei!”.