Fotbalul de sub tricou

După ani de zile, cînd, într-un avion, Zicu și-a suflecat pantalonul peste genunchiul zdrobit să îmi arate cusătura proaspătă

El și-a ridicat de curînd tricoul, după un gol vizibil încă de atunci, pe monitorul speranţei, din sala de operație. „Am aceeaşi accidentare ca a lui Balint, ca a grăsuțului Ronaldo! Ei s-au lăsat”, mi-a spus atunci. Nu am darul priceperii doftoricești, dar am simţit mai apăsat turbulenţele aeronavei.

Azi, cînd scaunele goale au devenit suporterii FCSB-ului și doar șarjele emoționante prin campionat ale unui club ardelenesc, urmaşul sau nu de drept al istoriei, azi, nimeni nu mai pare să se încumete să opereze fotbalul nostru. Şi privim, căzuţi la patul performanței, ce ne-a mai rămas: monitorul.

Prima semifinală de Champions League, Juve-Real, e ca o frizerie de cartier italiană, celebră în tradiția bunului gust, în care păşeşte un turist faimos, recunoscut de toată lumea. Un bătrîn cărunt, cu spatele la clientul tocmai intrat, citește din ziarul local pasaje din cronica de peste un veac al zebrelor, ale căror dungi au fost inspirate tocmai de la cel mai vechi club din lume. În paharul coniacului se oglindește spectacolul.

E acolo gelul lui Ronaldo, sclipitor ca tabla metalizată a mașinilor lui Țucudean, oops!, nu m-am abținut să compar zîmbetele bunăstării mioritice, moștenite, cu cele ale comodității cîștigate din pasiunea de a toci ghetele deja tocite, e acolo cărarea aranjată cu migală, cu aceeași migală cu care Artistul a pus în brațele oceanului insula natală Madeira, e acolo rana nestilizată a frizerului Tevez, plecat spre fotbalul mare după ce a driblat printre cadavrele cartierelor argentiniene, boeme doar în descrierile scriitorilor.

Urmează Barca-Bayern. Acelaşi clişeu al spectacolului. Se mai tunde cineva? Nu e nevoie să vă ridicați tricoul, fotbalul mare se vede oricum, mai ales dacă ai așteptat fluierul cu el, pe aceeași bancă. De sub tricoul lui Zicu poți vedea eșecul său la Inter ori refacerea după accidentare, poți vedea talentul lui care roia altădată prin ziarele locale ale vremii. În orice poveste există un monitor în care pulsul succesului e tuns de destin. Mai mereu același model de foarfecă, Seriozitatea.