Patriotismul lui Halep

De vreo câțiva ani, de când Simona Halep e în lumina reflectoarelor, a circulat un freamăt ce uneori a atins cotele unui șuierat de locomotivă cu aburi.

Nu doar printre microbiști, ci din păcate și printre unii gazetari. O paranteză, aici, necesară, aș spune. E vorba și de unii gazetari care astăzi au băgat sub preș vremurile când se îndoiau de consistența jocului lui Halep și, deodată, acum, ca printr-o minune îi laudă mingile înalte și liftate ori slice-urile insistente trimise pe partea incomodă a adversarei. Pretindem fair-play de la sportivi în editoriale, dar exemplul nostru lasă de dorit.

Revenind. Vorbeam de percepția că Halep nu joacă pentru România, și că de fapt joacă pentru ea. Argumentul principal, că tenisul e un sport individual, iar în circuitele profesioniste te reprezinți pe tine și nicidecum țara de baștină, a întărit acest zvon. Că doar în FedCup jucătoarea noastră își dovedește patriotismul, și cum nu de puține ori a spus pas la această competiție Simona nu reprezintă România, ci ea reprezintă în circuitele profesioniste doar calitatea tenisului său personal. Nimic de-a face cu România, ca să vezi! E timpul să eliminăm acest gând malefic și să îl ingropăm definitiv pentru binele tenisului din România.

Nu mai redeschid discuția despre cât și cum a sprijinit-o țărișoara noastră scumpă în performanțele ei. Am scris nenumărate articole despre asta. Doar un mic reminder: blocurile din jurul terenului pe unde bătea Simona mingea la antrenamente în copilărie, nu au gaz metan. Vă imaginați genul acesta de cartier? Da, e fix genul acela.. cenușiu. Asta așa, pentru un efort de imaginație asupra peisajului din jurul „Academiei” de tenis pe care Simona probabil o visa la antrenamente, privind printre două schimburi de mingi la vecinii ce cărau buteliile necesare la gătitul de guvizi.

În anul 2014, când a ajuns prima dată în finala de la Roland Garros, hotnews.ro a publicat un articol despre impactul Simonei asupra copiilor. Antrenorii de tenis vorbeau despre copiii ce începuseră să vină în număr tot mai mare la tenis. Puști mai mici decât rachetele ce voiau să devină, nimeni altcineva decât Simona Halep. Nicidecum o altă jucătoare străină, Serena sau Sharapova, pe atunci nu se aflase că rusoaica servea la micul dejun meldonium pe pâine.

Pentru puștii ăștia nu e nevoie de un imn ca să se apuce de tenis. Modelul lor e Simona Halep, nu modelul cusut pe un steag. Pentru ei, Simona Halep e o eroină ce depășește personajele fictive și roboții din game-urile la modă. De asta Simona joacă și va juca întotdeauna pentru România, chiar de nu defilează cu drapelul la gât prin tribune.

A, și să nu uităm. Modelul sportiv a lui Halep e Gheorghe Hagi. Ceva mă face să cred că îi va copia nu doar ambiția fostului decar, ci și modelul academiei după retragerea ei din tenis. Pun pariu că va purta un nume românesc și va fi construită pe banii ei, fără ajutorul statului, pregătind, ce altceva, decât viitorul nostru în tenis.