Medalia de lemn

Simona Halep s-a retras de la Brisbane. Retragerea a atras critici. Să fie fata asta chiar așa demonică?

Trag aer în piept și scriu, cu calm, că impresia mea este că o vom iubi mai mult pe Simona cu o figură frumoasă la un turneu de Grand Slam, decît am iubi-o dacă nu s-ar retrage de la nici un turneu de mai mică anvergură. Nu e de vină poporul, e tocmai esența ciudată a sportului, cum învingătorii iau totul, restul iau uitarea.

Nu știu dacă la turneul organizat la Brașov, – ah!, nu știați că sînt și alte turnee în România decît cel din București? – s-a retras vreun tenismen român, deontologic de neclintit. Știu însă că, la ultima ediție, fumul micilor de la festivalul de vizavi a invadat terenurile. Angrosist-ul, responsabil cu aprovizionarea, m-a sunat și mi-a zis, „Băi, să scrii în ce țară sportivă trăim!”. Rîdea, am rîs și eu amar în tribune. Mergea o bere, e drept să nu o dăm pe ocolite. De prin cultura asta a sportului, a modului de a face performanță, a plecat prin jungla WTA o tenismenă română care își urmează visul. Să fie chiar așa o jignire că fata asta a ajuns la un nivel la care să poată refuza medaliile de lemn?

Un scurt remember. La fotbal am evitat adversari puternici în amicale și asta ne-a adus pe locul 7 în clasamentul FIFA, loc ce i-a propulsat pe distinșii noștri „tricolori” tocmai în postura de cap de serie pentru grupele de la Mondiale. Cînd am fost noi ultima dată la Mondiale? Cînd Tata Puiu era doar Puiu. Acolo, de pe locul 7, arătam ca niște școlari cu coronițe în cap, premianți la o clasă de liceu după ce noi dăduserăm extemporale de clasa pregătitoare.

Așadar, veșnicele noastre floricele inutile din teren s-au transformat deodată în floricele utile prin birourile federale. Adică scopul scuză mijloacele, zice o vorbă, valabilă din căsnicie pînă la războaie. Și Hobbit-ul cînd a salvat lumea a apelat la șiretlicuri. Și tot i-am ținut pumnii.

Simona Halep îl are acum pe Darren Cahil, care a antrenat tenismeni ce cu siguranță ar fi refuzat turnee de genul celui de la Brașov. Evident, Brisbane nu e sub Tîmpa, dar parcă față de Australian Open e doar un amical. Unul la care, atunci cînd ești pe locul 2, poți participa și ca spectator. Mai studiezi adversarii, mai adulmeci fumul, mai rîzi, nostalgic. Uneori e suficient să nu uiți de unde ai plecat, nu neapărat să și faci prezența.