După virgulă

Probabil dacă ar mai juca încă 10 meciuri contra Şarapovei, Simona nu ar cîștiga nici unul. Tocmai pe asta s-a bazat rusoaica. Și se va baza mult timp de acum încolo. Și atunci să vezi.

Cînd nu dădea vina pe arbitraje, Mircea Lucescu povestea după înfrîngerile dureroase cu echipele mari, un 0-5 sau ceva în genul acestui scor, că diferența o făcuse faza aia, apoi faza cealaltă și că în rest Şahtior jucase de la egal la egal. Pe alocuri, jucase chiar mai bine, dar chichița aia a decis rezultatul. Atunci cînd toți rîdeau, îl credeam. Poate subiectivitatea era punctul de plecare, dar obiectivitatea se instala pe măsura ce revedeam rezumatele. Sportul disecat e schița unei rampe de la NASA doar că avem pretenția ca talentul să ofere același rezultat ca știința.

La ski diferențele între primele locuri nu ar fi putut fi contorizate într-o eră anterioară. Probabil, în viitor diferențele între sportivi se vor face cu miliarde de zecimale, iar cînd infinitul va fi la fel, atunci va conta o născocire. O născocire a întrecerii sportive care înlocuiește atît de frumos războaiele.

Simona a strîns pumnul tîrziu. Dar l-a strîns atît de tare încît pielea aia de găină, după care alergăm toți micobiștii cu limba scoasă, a scos curcubeul pe fețele noastre palide de crispare. „Băi, iar o bate rusoaica, dă-o în mă-sa te treabă! Da, iar o bate, gustul e amar, dar curcubeul a rămas acolo!”. E un meci în care am înțeles că după virgula dintre egalitatea Simonei și a Şarapovei sînt doar cîțiva centimetri la ora asta, cîteva zecimale cu alura și forța rusoaicei în loc de cifre. Una a ajuns la capătul drumului cu jocul, cealaltă muncește. Ce mai poate îmbunătăți Şarapova la jocul ei și cîte notițe avem la Simona? Pe bune, ascultați indicațiile într-o engleză aristocratică a antrenorului Simonei. Le va pune în practică, nu sînt imposibile.

E Simona sportivul care să abandoneze drumul în mijlocul șantierului? Asta ziceam și eu, și atunci să vezi.