Jurații lui Halep

În România, toate răspunsurile vin diÎn România, toate răspunsurile vin din două locuri: dintre blocurile comuniste îngrămădite de un nebun și din conturile dospite

Aici, în cele două furnicare, găsești, absolut, orice. Oameni care muncesc, oameni care fură, găsești nunțile oarbe care își caută, în gura mare, tradițiile furate de industrializarea ajunsă la fier vechi, găsești violatori și găsești dragostea bunicilor care, azi, flirtează, toată ziulica, pe vizor, cu moartea, găsești uși sparte de serviciile de urgență abia cînd apartamentul e deja cavou, găsești fotbaliști de națională dormind pe preșul de la intrare, găsești inginerii financiare din care se fac donații de ochii impozitelor, găsești vechii torționari și vechii eroi, găsești fundația emigrărilor clădită pe sărăcie, găsești fluturașe de salariu mototolite de accize și găsești ascunsă toată galeria Stelei aflată în grevă chiar în timpul meciurilor.

Găsești olimpici cu reale perspective de a lucra într-un mall și găsești cămătari deghizați în bănci care colectează dobînzi exorbitante chiar cu buletinul tău. Undeva prin Constanța, între blocurile ăstea, am găsit și eu, vara asta, fostul teren de antrenament al Simonei Halep. Parcarea mașinilor se face pe un macadam, mlaștină pe timp de ploaie, dar asta nu îl împiedică pe un domn respectuos cu un lanț gros, aurit, suspendat de gît să mă avertizeze amenințător că ăla e locul lui. În blocurile ăstea ca, de altfel, în tot cartierul graniță cu stațiunea de pe litoral mai scumpă decît Miami, buteliile de gaz urcă scările împreună cu pensionarii. La cîțiva pași e mall-ul aterizat ca un ozn în Evul Mediu. Vizavi de blocuri, la intrarea într-un parc cu cîini comunitari ce ling tot felul de gunoaie, un Lamborghini și un Ferrari fac cu ochiul unei Românii privatizate ca o pedichiură făcută unui mort ștrangulat de sistem.

Serena Williams a învins-o pe Simona în finala de la Cincinnati. Dacă România ar fi fost țara Serenei, azi, americanca ar fi fost învinsă de propriul vis. De asta cred că realizările Simonei Halep, de pînă acum, în tenisul mondial au depășit, demult, locul 1 din WTA. De mult, ea a întrecut-o pe Serena. Și tot de asta cred că sportivi ca ea și ca Gică Popescu ar trebui să fie mai egali, uneori, ca noi, ceilalți. Dacă aș fi fost judecător, aș fi închis ochii în cazul Gică Popescu. Dar sînt doar un jurat sportiv care, indiferent de numărul turului în care va ieși Simona Halep, din turnee, voi susține necondiționat eliberarea ei din presiunea celor care, fie dintre blocuri, fie din fundul conturilor ofshore, îi dau lecții de patriotism. Patriotismul nu funcționează cu ipocrizie. E ca și cum ai pune un Ferrari pe o butelie de gaz. Parcă pe Halep o văd cărînd buteliile, la ultimul etaj, pe cînd mușchii Serenei nu se încadrează, de nici un fel, în peisaj.