Portavocea lui Şumudică
Să duci lucrul pînă la capăt e esența cuvîntului dat. În 2011, într-un singur an, Rapid, Astra și FC Brașov. Apoi FC Vaslui, U Cluj şi nişte arabi no name

Pe toate aceste bănci a stat Marius Șumudică. Atunci cînd era la Brașov, declara că singurul lui obiectiv e să fie deasupra Astrei în clasament, echipă de unde plecase sau fusese demis, ce mai contează?!. Cînd era la Vaslui și a suferit înfrîngerea de la Brașov a declarat că nu își va da demisia. Evident, s-a sucit.
Întrecerea paranoică cu Ionuț Chirilă, ca o cursă ilegală de mașini, a făcut celebră reporterița care a îndrăznit să îi reamintească înfrîngerile. Nervii din răspunsul său vorbesc despre precipitarea moștenită din Evul Mediu, timp care se confundă tot mai des cu mocirla fotbalului românesc.
Degeaba răgușești. Degeaba pui sufletul la bătaie. Degeaba cari un geamantan de poante cu tine. La un moment dat, se trage linie și fotbalul modern te întreabă despre asumarea responsabilității pînă la ultimul fluier al campionatului. Degeaba iubești necondiționat o echipă dacă fix atunci cînd ea se balansează pe frînghia retrogradării, tu bați toba că nu ai fost ales antrenor.
Poate e timpul să ștergi oglinda și să expiri răbdare tocmai din adîncul inimii tale, alb-vișinie. Să ții pumnii noului antrenor urîndu-i succes, vorbind despre meciurile grele ce vor veni în Giulești, cu responsabilitatea unui suporter în primul rînd și mai apoi, dacă simți cu adevărat momentul greu al echipei, cu cea a unui potențial antrenor.
Nu de voci, care să se confunde cu cele ale șefilor de galerie, are nevoie Rapidul. Galeria se descurcă, nu și-a consumat bateriile de la portavoce, niciodată în atîția ani, indiferent de divizie. E nevoie de un pic de liniște, Șumudică! Adică de profesionalism, chit că sună hilar pentru majoritatea oamenilor din fotbalul nostru. Și, din păcate, îi includ aici şi pe unii dintre antrenorii tineri și cu potențial din România.