Dacă doriţi să recitiţi, dacă doriţi să revedeţi

Tot ce a dus naţionala pe locul 41 în lume, am regăsit cu surplus la juniorii de 17 ani

O glumă veche spune că singura asemănare cu fotbalul, din ce vedem mereu în terenurile noastre, e la numărul de […]

Tot ce a dus naţionala pe locul 41 în lume, am regăsit cu surplus la juniorii de 17 ani

O glumă veche spune că singura asemănare cu fotbalul, din ce vedem mereu în terenurile noastre, e la numărul de jucători. Adus la zi şi la gazetăria noastră de fotbal, miştoul acesta trist ar suna cam aşa: singura asemănare dintre jurnalismul nostru „pozitiv” şi cel al fotbalului mare e la delirul metaforelor şi la inflamările patriotarde, în zilele în care bate un vînticel de victorie. După ce ani de-a rîndul Naţionalele noastre de juniori n-au contat în nici un fel, nici intern, nici extern, entuziasmul, vecin cu clinicul, al calificării formaţiei noastre Under 17 la turneul final a produs un puhoi de superlative de toată ruşinea.

Ca şi cum rahatul se făcuse peste noapte bici.

Ca şi cum România născuse, în cea mai adîncă ilegalitate, vreo douăzeci de-alde Messi şi Cristiano Ronaldo. Anonimii de pînă atunci ai lotului ne-au fost înfăţişaţi de cîţiva confraţi, altfel animaţi de cele mai curajoase sentimente, drept nişte perfecţiuni, care nu aşteptau decît ocazia ca să dea peste cap piaţa mondială a transferurilor explozive. Niciodată o mînă de anonimi nu s-a bucurat de o campanie mai favorizantă. Niciodată o puştime fără identitate sportivă n-a fost tratată mai americăneşte, cu paiete, surle, trîmbiţe şi şmecherii scoutereşti. România jună scotea la vînzare pielea ursului din pădure.

Explicaţia acestui derapaj al simţului măsurii trebuie căutat probabil în nevoia de mai bine, care aştepta comprimată şi abuzată, care avea acum prilejul să producă şi altceva decît văicăreli şi acuzaţii. O altă explicaţie părea să vină din parcursul în grupă. Se născuse, în sfîrşit, generaţia cu psihic de învingători? Jocurile din turneul European au dovedit însă un antrenor mediocru, genul de antrenor român care se laudă cu înfrîngeri valorînd cît victoriile şi prezenţe onorabile în coada celor mari. Au dovedit şi o vîrstă a fotbalului junior care maimuţăreşte fotbalul senior în tot ce are acesta mai detestabil: declaraţii de doi bani, o tehnică precară şi un comportament la înfrîngeri lipsit de demnitate. Tot ce a dus naţionala pe locul 41 în lume am regăsit cu surplus la juniorii sub 17 ani.