Preţul demnităţii la arbitrii români

La urma urmei, Marius Constantin a ridicat la tarifuri de senior costul onoarei

Nici măcar nu-i mult: îi plăteşti Ligii 1.500 de euro de central şi în banii ăştia tu, patronul unei echipe de fiţe, poţi să-i insulţi, la alegere […]

La urma urmei, Marius Constantin a ridicat la tarifuri de senior costul onoarei

Nici măcar nu-i mult: îi plăteşti Ligii 1.500 de euro de central şi în banii ăştia tu, patronul unei echipe de fiţe, poţi să-i insulţi, la alegere şi cît te lasă caracterul, pe toţi arbitrii noştri cu nume. Poţi să-i jigneşti de moarte, să-i faci drogaţi, schizofrenici, tîmpiţi, tîlhari, hoţi, poţi să le dai picioare-n fund, să-i strîngi de gît, poţi să-ţi consumi pe oamenii în negru toată ura pe fisc, pe procurori, pe DNA, pe guvern, pe soartă, pe consiliile locale, pe ceilalţi patroni din fotbal. Acesta-i tariful demnităţii la arbitrii de protocol zero, cît leafa pe o lună a unui secretar de stat. Numai că secretarul de stat munceşte pentru banii ăştia. Iar dacă-i iei pe arbitrii lui tata Avram cu maşina de la aeroport şi le bagi în portbagaj un curcan şi o damigeană, se lasă, drăguţii de ei, porcăiţi şi-n avans, cu decontul la ultimele etape.

În ligile inferioare lucrurile stau şi mai bine. Aici au loc tot timpul promoţii: plăteşti un arbitru şi înjuri trei. Cu numai cîteva sute de euro, poţi să-i faci în toate felurile, iar ei îţi cer şi supliment. Îi scuipi pe un obraz şi-l întorc pe celălalt. Acestea-s legile nescrise ale fluierului, acesta e mercurialul penalty-urilor, al orbului găinilor şi al huiduielilor de provincie.
Pentru că Şumudică gară mică i-a jignit femeia, Marius Constantin şi-a riscat un sfert din contractul pe un an. Şi nu numai că şi l-a riscat, dar ca să nu-l doară coloana la bătrîneţe, l-a obligat pe Şumudică să-şi înghită niţel limba. Mă pun contra întregii prese sportive şi-i strîng mîna cu tot respectul lui Marius Constantin. Subiectul ratat de şefii Rapidului era antrenorul bădăran, nu fotbalistul jignit. La urma urmei, fotbalistul a răzbunat cîteva din multele laşităţi ale profesiei.

Onoarea în fotbal are, în sfîrşit, prin revolta lui Marius Constantin, un mercurial de senior! Pentru arbitrul Balaj însă, costurile onoarei sînt mici de tot. Cît deschiderea unei partide de poker la neamurile Becali. Un mărunţiş de 1.500 de euro.
De fapt, eu îl înţeleg pe arbitrul Balaj. Eu n-am, ca dînsul, şansa de a fi umilit de alde Iancu şi de a pune astfel ban peste ban. Eu, pentru mult mai puţin, aş porni un proces sau aş da cu parul. Domnul Balaj, spre deosebire de mine, ştie că un proces nu duce nicăieri şi că dreptul de a insulta fără a se sesiza justiţia îl au numai marii îmbogăţiţi ai gazonului. Pentru arbitrul cu onoarea terfelită, nu contează că banul de dedesubt pute. Îi mai taie din damf teancul de deasupra.