Cercul care nu se închide
Steaua nu a fost învinsă în prelungiri, ci în timpul efectiv de joc
Regula cercului e să se închidă. Un cerc nu poate fi “suficient de rotund”. Ori e rotund, ori nu e cerc. Am cunoscut o doamnă proastă care, […]
Steaua nu a fost învinsă în prelungiri, ci în timpul efectiv de joc
Regula cercului e să se închidă. Un cerc nu poate fi “suficient de rotund”. Ori e rotund, ori nu e cerc. Am cunoscut o doamnă proastă care, cumpărînd ieftin un inel cu mai mult plumb decît aur în el, mi-a zis că, pentru dînsa, plumbul acela botezat era “suficient de aur”. Cercul, în orice meci de fotbal, se închide atunci cînd fluieră arbitrul sfîrşitul, nu după 90 de minute. De foarte multă vreme, nici un meci de fotbal nu se mai termină, decît prin excepţie, fix în minutul 90.
Noi, românii, o ţinem sus şi tare că în minutul 90 orice meci e suficient de terminat şi că, mai departe, urmează ghinionul, soarta, norocul, vina altora . Adică prelungirile. Se spun şi nişte tîmpenii de patrimoniu, cum ar fi aceea că “în minutul 90 eram cîştigători, dar a venit ghinionul din minutul 90 plus 4 şi am primit gol”.
Altfel spus, cercul se închisese, dar uite că a intrat în rol piaza rea, care a lungit cercul. La Napoli noi, carevasăzică, ne-am făcut datoria. Era 0 la 0 în minutul 90, meciul era suficient de terminat, Steaua era suficient de calificată mai departe, eram cu toţii suficient de fericiţi cu acest rezultat, însă soarta a lungit cercul şi l-a făcut de 370 de grade. Asta ce poate să însemne? Înseamnă că Steaua a fost eliminată pe nedrept. Aşa se încheie mai toate cronicile la meciurile, în care se marchează după minutul 90: învinşii au pierdut pe nedrept. Erau ca şi cîştigători, erau suficient de cîştigători!
Dacă-i întrebi pe toţi jucătorii şi pe toţi antrenorii noştri cît durează un meci, ei îţi vor răspunde reflex că 90 de minute. Nenumărate sînt golurile marcate după minutul 90, iar întreaga suflare a fotbalului nostru o ţine aiurea-n tramvai că durata unui meci e de 90 de minute, ce-i în plus interesînd, cum spuneam, norocul ori ghinionul. Nu noi sîntem vinovaţi că am jubilat înainte de fluierul final, vinovat e ghinionul.
Aş vrea să-l cunosc pe antrenorul care a reuşit să-şi pregătească jucătorii pentru durata reală a partidelor, altfel spus pe antrenorul cu cele mai puţine goluri primite în prelungiri. Aş vrea să ne povestească aici, în ziar, cum a reuşit el să-şi convingă fotbaliştii că nici nu există prelungiri, ci un timp de joc efectiv .