O viaţă de fotbalist

Mi-e frică să mă întreb cum trăiesc cei mai mulţi din jucătorii pe care i-am admirat cîndva

La fiecare mare carieră în fotbalul mare şi o viaţă îndestulată numai din fotbal, aflăm, dacă insistăm să cunoaştem adevărul, o sută, dacă […]

Mi-e frică să mă întreb cum trăiesc cei mai mulţi din jucătorii pe care i-am admirat cîndva

La fiecare mare carieră în fotbalul mare şi o viaţă îndestulată numai din fotbal, aflăm, dacă insistăm să cunoaştem adevărul, o sută, dacă nu şi o mie de cariere judeţene. Iar după ultimul contract, tot atîtea vieţuiri anonime, sărace şi fără nici o şansă de mai bine. Ce se întîmplă cu fotbaliştii, după ce nu mai sînt fotbalişti nu interesează pe nimeni. E ca şi cum societatea instituie un tip drastic de uitare faţă de cei care au promis mult şi au realizat puţin. Ca şi cum lumea îi pedepseşte cu uitarea pe sportivii care au primit cîndva mai mult decît meritau. Ajung din cînd în cînd în atenţia presei doar marile căderi: alcool, crimă, mila publică.

În sport, numărul învinşilor e mult mai mare decît al învingătorilor. Ar fi util de ştiut ce au făcut cu diplomele lor de ingineri, obţinute de la cluburile universitare, jucătorii care abia de ştiau să se semneze. Ar fi la fel de semnificativ un sondaj de situaţie la jucătorii care au fost plătiţi, la vremea lor, foarte bine. Ce s-a ales din maşinile lor scumpe, din ţoalele lor de firmă, din fiţoasele lor amante? Cum spuneam însă, nu se scriu decît istorii ale învingătorilor, ale foştilor campioni care mor bogaţi şi sacralizaţi. Deşi vieţile rataţilor sînt mult mai interesante.

Reportajele despre viaţa de camionagiu a lui Liţă Dumitru le-am citit cu un sentiment de uşurare. Mi-e frică să mă întreb cum trăiesc cei mai mulţi din jucătorii pe care i-am admirat cîndva. Ce om demn! Ce caracter! L-am stimat pe Liţă Dumitru pentru dovezile consistente de seriozitate şi de implicare, pe care le arăta în fiecare meci, şi-l stimez şi mai mult pentru modul responsabil în care îşi consideră locul în societate, după ce a ieşit din fotbal. Decît un antrenor umilit de patron la un club avut din ţară sau un antrenor prost plătit în ligile inferioare, mai bine un senior al TIR-urilor.

Nu-i nevoie să ai studii superioare, ca să desluşeşti ce scrie pe frunţile multor jucători de la Dinamo. Scrie: Vom sfîrşi prost, fiindcă banii şi anturajul au stricat tot ce am avut bun în noi! Asta scrie, de fapt, pe frunţile multor jucători cu nume, bani şi carte puţină. Dacă s-ar uita în oglindă şi ar şti să citească, poate că s-ar trezi din mahmureala publicitară a vîrstei. Nu că n-ar mai putea fi ajutaţi, dar în lumea asta a fotbalului nu prea are cine să-i ajute, iar din afară ei nu ascultă pe nimeni.