Regi, prinţi, conţi, baroni şi cîţiva domni

Numai titluri de casă mare, la nişte genealogii de chirpici

Stadionul naşte legende, nu şi proverbe. Anglia a dat cîteva ziceri sclipitoare. Cum ar fi bunăoară aceea că rugbyul e un sport de duri, jucat de domni, iar fotbalul un […]

Numai titluri de casă mare, la nişte genealogii de chirpici

Stadionul naşte legende, nu şi proverbe. Anglia a dat cîteva ziceri sclipitoare. Cum ar fi bunăoară aceea că rugbyul e un sport de duri, jucat de domni, iar fotbalul un sport de domni, jucat de duri. Cuvîntul cheie, la vremea cînd am auzit eu zicala,  nu era duri, ci unul cumva mai adevărat, însă jignitor. Jignea o întreagă pătură socială pauperă, din care se ridicau mai toţi fotbaliştii. În Anglia, nici cele mai triviale tabloide nu le zic fotbaliştilor lorzi, prinţi sau regi, fiindcă ar fi să jignească  nişte cuvinte foarte respectate, nu nişte oameni. La noi, pe locul gol, după o jumătate de secol de neant domnesc, s-au bulucit ţiganii, mitocanii şi frustraţii. Lumea, nu foarte aleasă a fotbalului, a fost şi ea populată repede cu regi, prinţi, baroni şi naşi. Titluri de casă mare la o genealogie de chirpici.

Nu se supără nimeni dacă-i spui unui băiat simplu la minte, care nimereşte odată-n viaţă poarta de la patruzeci de metri, zeu, geniu, sau Beethoven al fentei sau Napoleon al vinclului, dar dacă-l numeşti domn, lumea rîde. Cum domn, că doar ştim cu toţii că-i un golan? A, briliant sau spartan, ba chiar prinţ mai merge, că nu dai din buzunar, însă domn e altceva. Poporul trimite imediat cu memoria la adevăraţii domni ai naţiunii: Mă, mîrlane, stai pe locul tău de prinţ şi nu te mai da mare!

Domni se cheamă numai cîţiva fotbalişti, dar şi aceştia la vîrsta cînd nu mai au timp să jignească rău cuvîntul. Cine le zice domni cîtorva din investitorii cei mai guralivi ai zilei, riscă să fie ironizat. Jenei e un domn. Domni vor ajunge, foarte probabil, Hagi, Ilie Dumitrescu, Viorel Moldovean, Chivu,  dacă nu-i vor trage în jos, spre condiţia de oameni de afaceri, banii fără arbore genealogic ai fotbalului. Un domn în devenire îmi pare şi Claudiu Niculescu. Jucători ca el mi-au modificat pasiunea pentru fotbal: nu mai ţin cu o echipă, ţin cu cîţiva jucători. Nu sufăr cînd echipele lor pierd, dar mă simt lovit în convingeri cînd aceştia se poartă ca nişte mingicari de toată mîna. Cu Hagi, treburile sînt niţel mai complicate. Îi strigă imaginea apelativul rege. Îl face vecin de palat cu alde Adrian Cristea, conte de Bamboo. De la lord la rege, mărirea e şi pe bani, e mai greu însă invers, pentru că pare o coborîre, cînd de fapt e adevărata înnobilare..