Tot ce nu-i pedepsit e permis !
S-a terminat cacealmaua Urziceni, urmează surpriza Brăneşti şi veşnicia Pandurii
Principiul nescris, conform căruia „tot ce nu-i interzis, e permis” are, în fotbalul nostru de naşi, de fini şi de aranjamente penale la vedere, mai multe subînţelesuri, la care […]
S-a terminat cacealmaua Urziceni, urmează surpriza Brăneşti şi veşnicia Pandurii
Principiul nescris, conform căruia „tot ce nu-i interzis, e permis” are, în fotbalul nostru de naşi, de fini şi de aranjamente penale la vedere, mai multe subînţelesuri, la care civilizaţia nu se coboară niciodată. De pildă, nici un regulament nu coboară pînă într-acolo încît să sancţioneze băşina, ca reacţie la un arbitraj greşit. Nu e nevoie şi de o legislaţie a celor mai groase mîrlănii. E destul că se incriminează mîrlănia, în general. Cu ani în urmă, îşi făcuseră un titlu de supergolani nişte jucători care îşi înţepau adversarii cu boldul în şold. Încă un lucru nu numai greu de probat, dar şi greu de cuprins într-o interdicţie. Cum să interzici ceva de neconceput într-o lume cu mintea întreagă? Să-i controlezi pe fotbalişti de bolduri la intrarea în arenă?
Patronul Urziceniului nu poate fi sancţionat de nimeni, pentru cacealmaua lui de 18 milioane de euro, întrucît n-a brutalizat nici un regulament. Atîta doar că a forţat o uşă, pe care FIFA o ţine, din raţiuni democratice, tot timpul deschisă. Idealul în sport e să păşeşti pe sub arcul de triumf. Domnul Bucşaru s-a strecurat printr-o fereastră de aerisire de la toaleta fotbalului, a umflat banii democraţiei şi iese din fotbal, tot atît de nesancţionabil cum a intrat, pe o gură de canalizare.
E adevărat că fotbalul se joacă 11 contra 11, dar nimeni din marele fotbal european nu şi-a imaginat o Ligă Naţională atît de lipsită de onoare, ca LPF-ul domnului Dragomir. Ca să realizeze tot cititorul speculaţia sută la sută românească, care a condus la această caricatură de campionat, cu două formaţii ale Stelei, cu retrogradata Pandurii în rol de virgină de măritat şi cu mai multe echipe de podium aproape fără picior de român în ele, e destul să ne închipuim că şi Brăneştiul va ajunge să joace în Liga Campionilor.
Ce a fost posibil cu „oraşul” Urziceni, e la fel de posibil şi cu tîrgul Brăneştilor. N-are stadion urban, n-are un minimum de igienă la toalete, n-are viitor, n-are public, n-are nimic. A ţinut să promoveze doar pentru banii pe care-i dă LPF din televizări. Pentru un ciubuc legal, nu pentru glorie, performanţă, reprezentativitate sau onoare. Europa nu sancţionează acest gen de incompatibilitate în absolut, deoarece Europa, care dă dintotdeauna bani de participare degeaba, ca să ne mai onorabilizăm şi noi, pur şi simplu nu concepe că te repezi să furi, chiar şi atunci cînd ţi se dăruieşte!