Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Starea de reprezentare

Fraţi români, nu ştiţi cumva ce-au făcut aseară ai noştri?

După 1989, am pierdut, repede şi probabil pentru totdeauna, starea de reprezentare. Mă simţeam reprezentat în lume de cei mai buni sportivi români. Nu mă întrebam cîtă minte aveau boxerii […]

vineri, 30 iulie 2010, 5:02

Fraţi români, nu ştiţi cumva ce-au făcut aseară ai noştri?

După 1989, am pierdut, repede şi probabil pentru totdeauna, starea de reprezentare. Mă simţeam reprezentat în lume de cei mai buni sportivi români. Nu mă întrebam cîtă minte aveau boxerii şi dacă şahul se putea chema sport. Era destul că “ai noştri” ajungeau frecvent, chiar şi zilnic, în faţă. Nu conta că în presa din Vest altele erau sporturile de prima pagină. Ca o consecinţă a acestei stări, deschideam ziarele la ştirile cu “Succese româneşti peste hotare”. De regulă, veştile bune din alte sporturi erau zilnic mai multe şi mai semnificative decît cele din fotbal. Astăzi, lucrurile stau altfel. Nici măcar invers.

Cînd, joi seara, am butonat telecomanda de la meciul cu Hajduk Split la Europenele de atletism, exact în momentul în care Marian Oprea sărea 17,51 m, la triplu şi obţinea din ultima încercare, aceea a ultimei şanse şi a pariului cu tine însuţi, medalia de argint, un val de dogoare patriotică mi-a inundat toată fiinţa. Am trăit din nou, întocmai unei virilităţi întoarse acasă din neant, starea aceea minunată de reprezentare. Cîteva minute , Marian Oprea a devenit, ca-n vremurile bune din atletismul de stat de odinioară, “ai noştri”.

Din fizică, ştiu că atunci cînd se pierde ceva, se şi cîştigă ceva. Viaţa e altceva decît fizica. În viaţă, cînd se pierde ceva, se mai pierde şi altceva. Mi-am dat seama, bucurîndu-mă fără rezerve de victoria lui Marian Oprea în luptele lui cu soarta, şi abia în al doilea rînd cu adversarii de la Europene, că am uitat toate superlativele gazetăreşti din afara fotbalului. Că nu mai ştiu să scriu elogios despre un succes românesc peste hotare. Pentru fotbal, dicţionarul exaltării e din ce în ce mai bogat. Pentru “extra-fotbal” – cum barbar au ajuns să se numească gazetarii altor sporturi, vocabularul victoriilor a fost transferat prin metoda MEBO la fotbal. Tot ce mai ştiu ţine de dicţionarul, restrîns şi el şi vandalizat, al bunului simţ. Mai ştiu încă să-i spun lui Marian Oprea: Mulţumesc, românule, că mă reprezinţi, că-mi dai motive să nu mă simt ţigan şi cerşetor peste hotare!

Comentarii (11)Adaugă comentariu

Comentează