Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Furăm unii de la alţii şi o să trăim toţi bine

Buni la formaţiile de la care sînt cumpăraţi, transferaţii se termină de regulă înainte de a începe

Un instalator, pe care l-am plătit cum am convenit, ca să-l prind la plecare că-mi încălţase pantofii cei noi de la uşă şi […]

vineri, 28 mai 2010, 7:07

Buni la formaţiile de la care sînt cumpăraţi, transferaţii se termină de regulă înainte de a începe

Un instalator, pe care l-am plătit cum am convenit, ca să-l prind la plecare că-mi încălţase pantofii cei noi de la uşă şi se grăbea şchiopătînd s-o şteargă, m-a lămurit, profund convins de adevărul judecăţii sale, cum devine chestiunea în democraţia de piaţă: Asta e, şefu’, furăm unii de la alţii şi-o să trăim toţi bine. Nici nu s-a terminat bine campionatul, că echipele bucureştene s-au şi precipitat spre un trai mai bun furînd jucătorii remarcaţi din provincie, dar şi furîndu-se între ele. De fapt, nu chiar între ele, ci echipele mai bogate de la cele nevoiaşe. Ce-i clasic românesc e că echipele furate se bucură mai mult că-s furate, decît dacă ar trebui să fure, întrucît numai aşa pot spera la un cîştig.  Ele ştiu că vînd, ca şi-n alte dăţi, doar ceva ce pare să fie, nu ceva ce e cu adevărat. Vînd jucători buni la ei acasă, în sosul lor. În alte ecuaţii omeneşti şi financiare, îşi arată numai neputinţele.

Povestea se perpetuează într-un climat simpatic, de păcăleală generală. Buni la formaţiile de la care au fost furaţi – sau dacă vreţi, cumpăraţi – chilipirurile s-au dovedit curînd nişte fotbalişti terminaţi înainte de a începe. Nici unul nu a ajuns mare. Cîţiva au devenit ““transferuri utile”, dar utile în sens invers:  nici unul din cluburile care i-a plasat mai sus nu i-ar mai  răscumpăra. De ce mă faci, bre, hoţ, mi-a zis revoltat instalatorul, de care am pomenit mai înainte, de unde era să ştiu eu, care port 44, că matale porţi numai 42?

Steaua II şi Dinamo II nu sînt cele mai proaste echipe din Liga a doua, fiindcă acolo, pentru titlul de cele mai proaste echipe, se bat mai mult de jumătate din celelalte. Dar au atîţia jucători cărora nimeni nu le-ar fura ghetele, că te miri pentru ce se mai cheltuie bani cu ele. Presa sportivă, cînd duce lipsă de evenimente, le creează. Se vor scrie, ca în fiecare vară, zeci de pagini despre transferurile 99,99% sigure care cad peste noapte. Adesea, evenimentele care n-au loc sînt mai provocatoare decît acelea care tocmai se termină. Însă eu, dacă aş fi angajat şi ar trebui să vin cu subiecte noi într-un sezon plin numai cu subiecte vechi, m-aş ocupa de astă dată nu de soarta hibrizilor Steaua II şi Dinamo II, ci de răsadurile sănătoase şi cu şanse de a da prospătură pe piaţa din Liga a doua. Din prima Ligă, nu prea e nimic de luat.

Comentează